Only $2.99/month

Terms in this set (20)

Sunt un grup heterogen de proteine cu proprietăți variate.Unele au funcții imunoreglatoare sau imunomodulatoare.Sunt sintetizate în limfocite.Unele controlează hematopoieza.Acționează prin intermediul unor receptori de pe suprafața sau din interiorul celulelor țintă ,similar hormonilor.În anumite situații citokinele au proprietăți antiproliferative,antitumorale și antimicrobiene;
Principalele citokine identificate până în prezent sunt:
1.Interferonul- (IFN-). Posedă acțiuni antivirale,oncostatice (antitumorale) și activatoare asupra celulelor NK;
2.Interferonul- (IFN-). Are acțiuni antivirale,oncostatice și activează NK;

3.Interferonul- (INF-). Are acțiuni antivirale,oncostatice.Este secretat de celule precum: LTH1,NK,LTC (LT citotoxice) și macrofage.Produce activarea și proliferarea acestor tipuri celulare;
4.Interleukina-1 (IL-1). Activează LT,stimulează proliferarea și diferențierea LB; este co-factor hematopoietic;
5.Interleukina-2 (IL-2). Stimulează proliferarea LT,activează NK,LTH1 și LAK (lymphokine-activated killer cell).
6.Interleukina-3 (IL-3). Intervine în proliferarea și diferențierea unor factori hematopoietici;
7.Interleukina-4 (IL-4). Activează LTH2 și CTL,stimulează LB;
8.Interleukina-5 (IL-5). Stimulează proliferarea eozinofilelor,proliferarea și diferențierea LB;
9.Interleukina-6 (IL-6). Determină proliferarea cofactorului hematopoietic,a LTH2,CTL ȘI LB;

10.Interleukina-7 (IL-7). Are rol în proliferarea LB,CTL,NK,LAK; stimulează un precursor din timus;
11.Interleukina-8 (IL-8). Este o citokină cu acțiune proinflamatoare,are acțiune chemotactică asupra neutrofilelor;
12.Interleukina-9 (IL-9). Rol în proliferarea LT;
13.Interleukina-10 (IL-10). Rol în supresia LTH1,activarea CTL,proliferarea LB;
14.Interleukina -11 (IL-11). Rol în proliferarea megacariocitelor,diferențierea LB;
15.Interleukina-12 (IL-12). Rol în proliferarea și activarea LTH1 și CTL;
16.Interleukina-13 (IL-13). Modulează funcțiile macrofagelor,proliferarea LB;
17.Interleukina -14 (IL-14). Proliferarea și diferențierea LB;
18.Interleukina-15 (IL-15). Activarea LTH1,CTL și NK/LAK;stimulează celulele de memorie;
19.Interleukina-16 (IL-16). Rol în chemotactismul LT,deprimă replicarea HIV;
20.Interleukina-17 (IL-17). Stimulează producția de citokine de către celulele stromale;
21.Interleukina-18 (IL-18). Efecte inductoare asupra răspunsului LTH1;
22.Interleukina-19 (IL-19). Are acțiune proinflamatoare;
23.Interleukina-20 (IL-20). Favorizează diferențierea celulelor pielii;
24.Interleukina-21 (IL-21). Stimulează proliferarea LT activate și maturarea NK;
25.Interleukina-22 (IL-22). Acțiuni modulataore (reglatoare) asupra LTH2;
26.Interleukina-23 (IL-23). Determină proliferarea LTH1 de memorie;
27.Interleukina-24 (IL-24). Stimulează apoptoza celueleor tumorale și răspunsul imun al LTH1;
28.Factorul de necroză tumorală- (TNF-). Are proprietăți oncostatice, proinflamatoare și activatoare asupra macrofagelor;
29.Factorul de necroză tumorală- (TNF-). Are acțiuni proinflamatoare, oncostatice și chemotactice;
30.Factorul de stimulare a liniei granulocitare (Granulocyte colony-stimulating factor,G-CSF). Stimulează producția de granulocite;
31.Factorul de stimulare a liniei granulocitar-macrofagice (Granulocyte-macrophage colony stimulating factor,GM-CSF). Stimulează producția de granulocite,monocite și eozinofile;
32.Factorul de stimulare a liniei macrofagice (Macrophage colony-stimulating factor,MCSF). Rol în producția și activarea macrofagelor;
33.Eritropoietina (EPO). Stimulează producția de eritrocite (seria roșie);
34.Trombopoietina (TPO). Stimulează producția de plăcuțe/plachete/trombocite;

Ultimele citokine descoperite:
Interleukina-27 (IL-27). Stimulează celulele primordiale CD4 să producă IFN-;
Interleukina-28 și 29 (IL-28,IL-29). Au acțiune antivirală și proprietăți similare interferonilor;
Interleukinele-30,31 și 32 (IL-30,IL-31,IL-32).
Primele citokine descoprite au fost interferonii.Au urmat apoi factorii de stimulare a coloniilor de celule.Factorii de stimulare sau de creștere au rol în proliferarea sau diferențierea celulelor primordiale din țesutul hematopoietic.Ultimele descoperite au fost IL.Identificarea și producerea de IL se realizează în mare parte prin tehnici de clonare genetică.IFN- este indicat sau aprobat în neoplazii precum leucemia cu celule păroase,leucemia mieloidă cronică (LMC),melanomul malign (MM) și sarcomul Kaposi.De asemenea în infecții virale cu VH tip B și C.De asemenea în carcinomul renal,sindromul carcinoid și leucemia limfocitară (cu LT);
INF- esteindicat în recăderile din scleroza multiplă (SM);
INF-este indicat în afecțiuni granulomatoase cronice;
IL-2 -este indicată în carcinomul renal metastatic,MM;
TNF- a fost folosit și testat în foarte multe cancere însă rezultatele au fost dezamăgitoare;
O excepție - TNF- în doze mari intraarterial a dat rezultate foarte bune în MM și sarcomul de părți moi ale membrelor;
Multe citokine au fost investigate ca adjuvante ale vaccinurilor.Astfel interferonii și IL-2 au dat rezultate favorabile în cazul vaccinării anti-hepatită B;
GM-CSF (sargramostim) are un rol deosebit deoarece contribuie la recrutarea celulelor dendritice care prezintă Ag limfocitelor T.Favorizează răspunsurile imune mediate de LT;
GM-CSF stimulează imunitatea și favorizează regresia tumorală în MM și cancerul de prostată;
Totuși citokinele sunt scumpe și nu se folosesc pe scară largă ca adjuvante;
Alte efecte - INF- stimulează creșterea nr de receptori (pe celulele țintă) pentru TNF-.IL-2 - favorizează producția de TNF- iar IL-12 pe cea de IFN-.
Majoritatea citokinelor au T1/2 plasmatic scurt,de câteva min; astfel sunt TNF-,INF-,IL-2,G-CSF (filgrastim) și GM-CSF.Se injectează sc,de obicei;
Fiecare citokină are o toxicitate specifică.Unele efecte sunt comune pentru IFN-,IFN-,IFN-,IL-2 și TNF- și constau în febră,simptome asemănătoare gripei,indispoziție,anorexie,fatigabilitate etc;
O idee foarte recentă sugerează folosirea unor Ac monoclonali (antagoniști ai receptorilor pentru citokine) în șocul septic și unele boli inflamatoare (anti-IL-1,anti-TNF-);
Studiile clinice de faza a-III-a confirmă eficacitatea Ac monoclonali anti-TNF- în tratamentul șocului septic.
Interferonii (IFN-, și ) au fost cercetați și folosiți inițial ca antivirale.Posedă și proprietăți imunomodulatoare/imunostimulatoare.IFN se leagă de receptori de pe suprafața celulei și declanșează o serie de efecte intracelulare precum:
1.Stimulează sinteza unor enzime;
2.Inhibă proliferarea celulară;
3.Amplifică răspunsul imun prin faptul că amplifică acțiunea fagocitară a macrofagelor și crește acțiunea citotoxică a LT;
Interferonii sunt obținuți prin recombinare genetică;
Interferonul alfa-2b (IFN-alfa 2,INTRON A) - o familie de molecule de mici dimensiuni (15 000-27 000 daltoni) obținute pe cale naturală.Sunt produse sau secretate ca răspuns la agresiunea celulară prin infecție virală sau alți agenți.
Interferonul alfa-2b este indicat în leucemia cu celule păroase,MM,sarcomul Kaposi (asociat SIDA),boli infecțioase,hepatita cronică B și condiloamele acuminate;

Efectele adverse
Constau în simptome similare celor din gripă precum febră,frison și cefalee.
Interferonul gama-1b (ACTIMMUNE) este o polipeptidă recombinată.Stimulează fagocitoza și producerea de specii reactive ale oxigenului care sunt toxice pentru microorganisme.Este indicat pentru combaterea infecțiilor severe ce acompaniază afecțiunile granulomatoase cronice.Efecte adverse constau în: febră,slăbicune,erupții,anorexie,tulburări GI și mialgii;
Interferonul beta-1a (AVONEX,REBIF) este o glicoproteină recombinată ce conține 166 aa.Interferonul beta-1b (BETASERON) este o proteină cu 165 aa.Ambele au acțiune antivirală și imunomodulatoare.Sunt indicate pentru tratamentul recăderilor și a episoadelor acute ale SM (exacerbările).Mecanismul de acțiune în SM este neclar.Efectele adverse constau în simptome asemănătoare gripei;
Este o polipeptidă ce conține 11 aa și care se extrage din Trichoderma polysporum (o ciupercă);
Este un deprimant puternic al imunității celulare și umorale.Este imunosupresivul de ales în cazurile de transplant.Se folosește în combinație cu glucocorticoizii iar rezultatele sunt mai bune și scade doza de ciclosporină.Este indicată și în poliartrita reumatoidă,uveită,LES și artropatia psoriazică ,boli autoimune.Se administrează pe cale orală sau iv.Acționează prin legarea de o proteină citosolică cu formarea unui complex M-Pr.Acest complex inhibă calcineurin-fosfataza ceea ce conduce la scăderea sintezei de citokine: IL-2,IL-3,IL-4,IFN- și TNF-.Se absoarbe lent și incomplet pe cale orală.Se metabolizează sub acțiunea CYP3A.Prin metabolizare se pierde efectul imunosupresiv.Se excretă îndeosebi prin bilă și fecale.Este indicată în transplantul de rinichi,ficat și inimă și în bolile autoimune de mai sus.În combinație cu prednisonul doza poate fi redusă la ½.Se poate asocia cu tacrolimus;
Efecte adverse: nefrotoxicitate (75 % din bolnavi), HTA,hiperglicemie, hipelipidemie,afectarea ficatului ,hirșutism și hiperplazie gingivală;
Interacțiuni medicamentoase multiple.Unele medicamente deprimă CYP (cresc concentrațiile de ciclosporină).Astfel sunt blocante ale canalelor de calciu (verapamil,nicardipină),antibiotice (eritromicina), antimicotice (fluconazol,ketoconazol),inhibitori de HIV-protează (indinavir) și alte medicamente (metilprednisolon,alopurinol,metoclopramid).Altele stimulează CYP.Astfel sunt antibiotice (nafcilina,rifampicina),antiepileptice (fenitoina,fenobarbital) și alte medicamente (octreoctidul,ticlopidina);
Hormoni glucocorticoizi sunt secretați de către CSR (corticosuprarenală).Principalele efecte: antiinflamatoare,imunosupresive,antialergice.Hidrocortizonul (cortizolul),cortizonul,prednisonul,metilprednisolonul, triamcinolonul,dexametazona și betametazona sunt principalele medicamente glucocorticoide.Cele mai folosite sunt prednisonul și metilprednisolonul.Sunt indicați singuri/asociere în bolile autoimune și în prevenirea respingerii grefelor de transplant.Sunt benefici pentru combaterea inflamației ce acompaniază transplantul în asocieri cu ciclosporina.
Indicații terapeutice: boli autoimune precum poliartrita reumatoidă,LES,psoriazis și dermatomiozita.Alte indicații sunt astmul și alte afecțiuni alergice,boala inflamatorie intestinală care înglobează ileita terminală sau boala Crohn și rectocolita ulcerativă.De asemenea în afecțiuni inflamatorii oftalmologice,afecțiuni hematologice autoimune,puseurile acute ale SM,glomerulonefrită,trombocitopenia idiopatică,anemia hemolitică și polimialgia reumatică.
Efecte adverse apar mai ales în administrare cronică și constau în întîrzierea creșterii la copii,necroza osoasă,cataractă,HTA,suprainfecții,ulcere GI,hiperglicemie și chiar diabet zaharat steroidic,osteoporoză etc..Pe termen scurt și în administre acută sunt foarte bine tolerați.De exemplu,metilprednisolonul pe cale iv și în doze foarte mari este foarte eficace în respingerea acută a grefei și în puseurile acute ale unor boli autoimune (SM);
Acționează asupra unor receptori intracelulari.Consecutiv scad producția de IL-1 și IL-6 (citokine proinflamatoare) și inhibă activarea LT citotoxice.Scade și chemotactismul monocitelor și neutrofilelor.Deprimă mai ales imunitatea celulară;