330 terms

Gastro Teste MULTIPLU USMF V

Gastro Teste MULTIPLU USMF V
STUDY
PLAY

Terms in this set (...)

1. În care din circumstanţele de mai jos credeţi că poate apare disfagie
A. Obezitate
B. X Sclerodermie sistemică
C. X Miastenia gravis
D. X Acalazia cardiei
E. X Cancerul esofagian
2. Acalazia cardiei se caracterizează prin
A. X Insuficienţa de relaxare a sfincterului esofagian inferior în timpul deglutiţiei
B. Zone de metaplazie a epiteliului malpighian al esofagului
C. Mucoasa columnară a esofagului netedă sau cu cicatrice
D. Insuficienţa de contracţie a sfincterului esofagian inferior
E. X Absenţa undelor peristaltice propulsive ale corpului esofagian
3. Numiţi complicaţiile posibile ale bolii de reflux gastroesofagian.
A. X Sindromul Barrett
B. X Ulcerul esofagian
C. Stenoza pilorică
D. X Hemoragia digestivă superioară
E. X Cancerul esofagian
4. Tratamentul patogenetic al bolii de reflux gastroesofagian include
A. Tratament anti-Helicobacter pylori
B. X Medicaţie antisecretorie
C. Citoprotectori
D. X Prokinetice
E. Beta- adreno blocante
5. Care preparate pot agrava sau provoaca refluxul gastroesofagian
A. Domperedonul
B. X Isosorbid dinitrat
C. X Atropina
D. Metoclopramidum
E. X Theophyllina
6. Numiţi metodele de diagnostic instrumental, care obligator confirmă prezenţa bolii de reflux gastroesofagian
A. X Monitorizarea pH-ului esofagian
B. Endoscopia digestivă superioară
C. X Manometria monitorizată a esofagului
D. Examenul ecografic
E. Analiza histologică
7. Complicaţiile locale ale bolii de reflux gastroesofagian pot fi puse în evidenţă prin
A. Monitorizarea pH-ului esofagian
B. X Endoscopia digestivă superioară
C. Test cu D-xyloză
D. X Examenul histologic al fragmentelor de mucoasă esofagiană
E. Manometria monitorizată a esofagului
8. Pentru stabilirea diagnosticului de disfagie funcţională
A. E suficientă prezenţa senzaţiei de dificultate la deglutiţie
B. X Este necesar de exclus patologia esofagiană organică
C. X Este necesar de exclus acalazia
D. X Sunt necesare evaluări pentru excluderea refluxului gasroesofagian patologic
E. Nu este valabilă nici una din strategiile enumerate
9. În producerea herniilor transhiatale intervin următorii factori
A. X Slăbirea sistemelor de fixare a segmentului eso-cardio-tuberozitar
B. X Lărgirea hiatusului diafragmatic
C. X Creşterea presiunii abdominale
D. Refluxul gastroesofagian
E. Dispepsie funcţională
10. Diferenţierea durerilor toracice de origine esofagiană de durerea în angina pectorală se bazează pe
A. Localizarea retrosternală a durerii
B. X Încetarea la ingestia de antiacide
C. X Modificarea durerii la administrarea de β-blocante
D. Apariţia durerilor este în legătură cu stresul psihoemoţional
E. Calmarea durerilor după administrare de nitroglicerină
11. Care din simptomele enumerate mai jos sunt caracteristice pentru sindromul dispeptic funcţional
A. X Disconfort în regiunea epigastrică
B. Dureri abdominale, care se amiliorează după defecaţie
C. X Saţietate precoce
D. Meteorism
E. X Dureri în epigastru
12. Se disting următoarele variante clinice ale dispepsiei funcţionale
A. X De tip ulceros
B. X De tip dismotilitate
C. X Forma nespecifică
D. Cu predominarea balonării, distensiei abdominale şi durerilor
E. Cu predominarea diareei
13. Cine necesită o explorare paraclinică pentru deosebirea dintre dispepsia funcţională şi cea organică
A. X Bolnavii cu subfebrilitate
B. X Bolnavii cu simptome nocturne
C. X Bolnavii peste 45 ani
D. Bolnavii sub 45 ani
E. X Scăderea ponderală nemotivată
14. Peristaltismul fiziologic al esofagului include
A. X Unde peristaltice primare
B. X Unde peristaltice secundare
C. Unde peristaltice terţiare
D. Contracţii segmentare nonundulare
E. Lipsa contracţiilor
15. Alegeţi afirmaţiile valabile pentru sfincterul esofagian inferior (SEI)
A. X SEI corespunde zonei cu presiune crescută în locul trecerii esofagului în stomac
B. X SEI conţine fibre musculare netede şi se supune influenţelor neurohormonale
C. SEI corespunde cu linia Z
D. X Deglutiţia scade tonusul bazal al SEI
E. Presiunea SEI este stabilă pe parcursul diurnei
16. Disfagia este simptom posibil în următarele patologii
A. X Pareze, paralizii ale nervilor glosofaringian, hypoglosus
B. X Achalazie
C. X Boala de reflux gastroesofagian
D. X Esofagite
E. Dispepsie funcţională
17. Hemoragia esofagiană este posibilă în următoarele situaţii
A. X În esofagite eroziv-ulceroase
B. În caz de pirozis funcţional
C. X La bolnavii cu cancer esofagian
D. X La bolnavii cu ciroză hepatică
E. În sindrom WPW
18. Selectaţi afirmaţiile corecte pentru metoda de monitorizare a pH-ului intraesofagian
A. X Prezintă "standardul de aur" în diagnosticul refluxului gastroesofagian
B. X Poate determina corelaţia dintre simptome şi refluxul gastroesofagian
C. La persoanele sănătoase nu înregistrează pe parcursul diurnei nici o secvenţă de reflux
D. Apreciază prezenţa şi gradul leziunilor esofagiene în boala de reflux gastroesofagian
E. Determină eficienţa contracţiilor peristaltice esofagiene
19. Manometria esofagiană este contraindicată în
A. X Esofagite acute destructive
B. X Anevrism de aortă
C. Diabet zaharat
D. Sclerodermie
E. X Vomă
20. Diverticulii faringoesofagieni Zenker sunt
A. Diverticuli de tracţiune
B. X Diverticuli de pulsiune
C. Congenitali
D. X Dobândiţi
E. X Situaţi pe peretele posterior la nivelul joncţiunii faringo-esofagiene
21. Diverticulii esofagieni medii (de bifurcaţie) pot să apară în caz de
A. Presiune esofagiană intraluminală crescută
B. X Noduli mediastinali hiperplaziaţi, necrotizaţi
C. Achalazie
D. X Tuberculoză pulmonară
E. Hipotonie a stratului muscular al esofagului
22. Hipotonia esofagului poate fi consecinţa următoarelor situaţii
A. X Sclerodermie
B. X Dereglări de inervaţie a esofagului
C. X Achalazii decompensate
D. Prezenţa hipersensibilităţii viscerale
E. Administrare de preparate colinomimetice
23. Diagnosticul achalaziei cardiei este facilitat de
A. X Tablou clinic predominat de disfagie
B. pH-metrie intraesofagiană
C. X Manometrie esofagiană
D. X Examen baritat al esofagului
E. Testul Bernstein
24. Boala de reflux gastroesofagian
A. Se asociază în mod constant cu leziuni ale mucoasei esofagiene
B. X Esofagita este posibilă în 30-50% cazuri
C. Diagnosticul se exclude în caz de prezenţă a leziunilor de esofagită
D. X Este factor de risc pentru adenocarcinom esofagian
E. X Este cea mai frecventă patologie esofagiană
25. Leziunile esofagiene în boala de reflux gastroesofagian se datorează
A. X Acţiunii agresive asupra mucoasei esofagiene a conţinutului gastric acid
B. Acţiunii agresive asupra mucoasei esofagiene a Helicobacter pilory
C. X Acţiunii agresive asupra mucoasei esofagiene a acizilor biliari
D. Acţiunii agresive asupra mucoasei esofagiene a factorului ischemic
E. Acţiunii agresive asupra mucoasei esofagiene a florei din cavitatea bucală
26. Boala de reflux gastroesofagian endoscopic negativă, comparativ cu varianta cu esofagită de reflux, se caracterizează prin
A. X Prognostic mai favorabil şi risc minimal de dezvoltare a complicaţiilor
B. Simptomele de reflux cedează mai rapid la tratamentul antisecretor
C. Prevalenţă mai mare a esofagului Barrett
D. X Cea mai informativă metodă de obiectivizare este pH-monitorizarea intraesofagiană
E. Necesită examen endoscopic repetat în termeni mai scurţi
27. Simptomele tipice ale bolii de reflux gastroesofagian sunt
A. Eructaţiile
B. X Regurgitaţiile
C. X Pirozisul
D. Disfagia
E. Voma
28. Endoscopia digestivă superioară este necesară în caz de
A. Suspecţie la boala de reflux gastroesofagian indiferent de vârsta pacientului şi vechimea simptomelor
B. X Pacient cu simptome de reflux cu vârsta >50 ani
C. X Simptome de reflux prezente mai mult de 10 ani
D. În dinamica tratamentului cu IPP după ameliorarea simptomelor
E. X Boală de reflux gastroesofagian cu disfagie
29. Pacienţii cu simptome de reflux nonresponderi la tratamentul empiric cu IPP timp de 8 săptămâni necesită următoarele tactici
A. X pH-monitorizare intraesofagiană
B. Testul Bernştein
C. X Endoscopie digestivă superioară
D. Continuarea tratamentului substituind IPP cu antiacidele
E. Operaţie antireflux
30. Pacienţi cu risc crescut de complicaţii ale bolii de reflux gastroesofagian sunt
A. X Nonresponderii la tratamentul acidosupresiv empiric
B. X Istoric îndelungat al simptomelor de reflux
C. Boala de reflux endoscopic negativă
D. Pacienţii după operaţii antireflux
E. Asocierea bolii de reflux cu sindromul de intestin iritabil
31. Tratamentul empiric cu IPP la pacienţii cu simptome de reflux este indicat în caz de
A. Asociere cu durere la deglutiţie
B. Prezenţa sindromului anemic
C. X Pacient tânăr
D. Debut al simptomelor după vârsta de 50 ani
E. X Istoric al simptomelor de reflux cu vechime mai mare de 10 ani
32. Eradicarea Helicobacter pilory în caz de boală de reflux gastroesofagian
A. Este necesară în caz de teste serologice pozitive
B. Este contraindicată
C. X Nu majorează efectul clinic al tratamentului antisecretor
D. X Poate fi efectuată în caz de teste pozitive la dorinţa pacientului
E. Sporeşte efectul clinic al tratamentului antisecretor
33. Esofagul Barrett reprezintă
A. X Metaplazie a epiteliului squamos esofagian cu celule intestinale specializate
B. Displazie de diferit grad al epiteliului squamos esofagian în porţiunea distală a esofagului
C. Orice modificare a aspectului mucoasei esofagiene proximal de linia Z
D. Complicaţie a bolii de reflux gastroesofagian cu risc crescut pentru adenocarcinom de esofag
E. X Un diagnostic endoscopic şi histologic
34. Pirozisul funcţional este diagnosticat
A. La orice persoană ce prezintă pirozis în lipsa modificărilor endoscopice esofagiene
B. În caz de rezultate pH-monitoring normale şi pirozis prezent
C. X În caz de examen endoscopic normal şi pH metrie normală
D. X Se datorează hipersensibilităţii receptorilor esofagieni la expuneri fiziologice la acid
E. X Deseori nu poate fi strict delimitat de boala de reflux endoscopic negativă
35. Complicaţiile posibile ale esofagitelor sunt
A. X Hemoragii
B. X Stricturi esofagiene
C. X Perforaţii de esofag
D. Boala de reflux gastroesofagian
E. Atrezia esfoagului
36. Criteriile diagnostice pentru gastrita autoimună sunt următoarele
A. X Autoanticorpii serici anti-celule parietale
B. X Gastrita atrofică fundală
C. X Anemia Biermer (pernicioasă)
D. X Autoanticorpii anti-factor intrinsec
E. Gastrita antrală
37. Gastrita cronică de tip „A" reprezintă
A. X Gastrita fundală
B. Gastrita de reflux biliar
C. X Gastrita autoimună
D. Gastrita asociată cu Helicobacter pylori
E. Gastrita limfocitară
38. Gastrita biliară de reflux necesită tratament cu
A. X Metoclopramid
B. Propranolol
C. X Domperidon
D. Atropină
E. Prednisolon
39. Tabloul clinic al sindromului Zollinger-Ellison include
A. X Diareea
B. X Ulcerele refractare la tratament standart
C. X Sindromul algic pronunţat, ce se supune greu tratamentului antiulceros standart
D. Constipaţiile
E. Leucopenia
40. Afecţiuni precanceroase ale stomacului sunt
A. Gastrita hiperclorhidrică
B. X Gastrita cronică atrofică cu metaplazie intestinală
C. Gastrita de reflux biliar
D. X Boala Menetrier
E. Gastrita eozinofilică
41. Gastrita granulomatoasă e legată etiopatogenetic cu
A. X Boala Crohn
B. X Tuberculoza
C. X Sarcoidoza
D. X Sifilisul
E. Helicobacter pylori
42. Care este conduita terapeutică într-o gastrită acută simplă
A. Se administrează preparate cortizonice sau antiinflamatoare nesteroidiene
B. Se administrează propranolul per os sau în lavaj
C. X Se întrerupe contactul cu substanţe iritante
D. Se aplică pungă de gheaţă pe regiunea epigastrică
E. X Se administrează Omeprazol
43. Care din simptomele enumerate mai jos caracterizează ulcerul duodenal
A. X Dureri epigastrale
B. X Simptoame dispeptice
C. Xerostomie
D. Alternanţa diaree-constipaţie
E. Meteorism
44. Care credeţi că sunt indicaţiile fibroendoscopiei gastroduodenale
A. Abdomenul acut
B. X Hemoragia digestivă superioară
C. X Ulcerul anastomotic postoperator
D. X Ulcerul duodenal
E. X Varicele esofagiene
45. Care credeţi că sunt complicaţiile ulcerelor
A. X Perforaţia
B. X Stenozarea
C. X Malignizarea
D. X Penetraţia
E. Esofagita de reflux
46. Care sunt indicaţiile de tratament chirurgical în ulcer cronic
A. Hemoragie digestivă unică, fără tulburări hemodinamice
B. X Perforaţia
C. Ulcerul postbulbar
D. Ulcerul gastric
E. X Stenoza decompensată
47. Care din leziunile de mai jos sunt considerate ca precanceroase
A. X Gastrita Menetrier
B. Ulcerele de stres
C. X Polipii gastrici adenomatoşi mai mari de 2 cm
D. Ulcerul cronic duodenal
E. Gastrita hiperacidică
48. Un pacient cu neoplasm gastric poate descrie
A. Dureri abdominale colicative
B. X Anorexie selectivă, mai ales pentru carne
C. X Vărsături cu alimente ingerate în urmă cu mai mult de 24 ore
D. X Epigastralgii cvasicontinui care nu sunt ameliorate de alimentaţie
E. Diaree cu polifecalie
49. Ce alterări biologice pot apare în neoplasmul gastric
A. X Prezenţa antigenului carcinoembrionar
B. X Scăderea hemoglobinei
C. Leucopenie
D. X Creşterea VSH-ului
E. Creşterea acidului uric
50. Numiţi factorii ulcerogeni în patogenia bolii ulceroase.
A. X Prezenţa Helicobacter pylori
B. X Hipersecreţia HCl
C. X Hiperproducerea de pepsină
D. Mărirea secreţiei de bicarbonaţi
E. Mărirea sintezei de prostaglandine
51. Numiţi factorii de protecţie în patogenia bolii ulceroase.
A. X Mărirea sintezei de prostaglandine
B. Mărirea secreţiei de pepsină
C. Creşterea concentraţiei serice de gastrină
D. X Mărirea secreţiei de bicarbonaţi
E. X Regenerarea normală a mucoasei
52. Numiţi semnele caracteristice ulcerului duodenal
A. Vârsta înaintată (50-70 ani)
B. X Ritmicitatea şi periodicitatea sezonieră a sindromului dolor
C. X Mărirea secreţiei gastrice
D. Lipsa poftei de mâncare
E. Durere difuză în abdomen
53. Numiţi preparatele cu acţiune asupra factorului acido-peptic în patogeneza bolii ulceroase
A. X Famotidina (ranitidina)
B. X Almagelul (fosfalugelul)
C. Retabolilul
D. X Omeprazolul
E. Metronidazolul
54. Numiţi preparatele care acţionează asupra Helicobacter pylori în tratamentul bolii ulceroase
A. Platifilina
B. Cimetidina
C. X Amoxicilina
D. X Preparate de bismut
E. X Metronidazolul
55. Care sunt semnele caracteristice pentru Dumping-sindrom
A. X Palpitaţii postprandiale
B. X Astenie fizică pronunţată postprandială
C. Disfagie
D. Necesitatea în alimentaţie lichidă
E. Ameliorarea stării în poziţie verticală
56. Numiţi maladiile cu risc oncologic.
A. Ulcerul duodenal
B. X Gastrita cronică a bontului gastric
C. Duodenita cronică
D. Sindromul de ansă aferentă
E. X Ulcerul gastric
57. Numiţi factorii implicaţi în patogeneza duodenitei cronice.
A. X Agresiunea acido-peptică
B. X Dereglarea troficii mucoasei
C. Hipertensiunea arterială
D. X Staza duodenală
E. Boală de reflux gastro-esofagian
58. Numiţi factori etiologici ai duodenitei cronice
A. X Helicobacter pylori
B. X Corticosteroizi
C. X Antiinflamatorii nonsteroidiene
D. Clostridium difficile
E. X Lamblioză
59. Simptomatologia posibilă în duodenita cronică
A. X De tip ulceros
B. Colică abdominală
C. X De tip dispeptic
D. X Asimptomatică
E. Pierdere ponderală manifestă
60. Indicaţiile polipectomiei endoscopice sunt.
A. X Adenoamele gastrice ce nu au devenit maligne
B. X Mărimea până la 20 mm
C. Polip hiperplazic
D. Mărimea mai mult de 20 mm
E. Formaţiunea protruzivă cu baza mare de implantare
61. Care sunt semnele clinice ale gastritei atrofice autoimune
A. X Sindrom anemic
B. Sindrom de intoxicaţie
C. X Fenomene neurologice degenerative
D. X Sindrom dispeptic
E. Diaree hemoragică
62. Inflamaţia granulomatoasă a mucoasei gastrice este posibilă în
A. X Tuberculoză
B. X Sarcoidoză
C. X Boala Crohn
D. X Sifilis
E. Amiloidoză
63. Despre ulcerul gastro-duodenal se poate spune
A. X Este un defect al mucoasei gastrice şi duodenale care depăşeşte în profunzime musculară mucoasei
B. La nivelul niţei poate exista infiltrat inflamator granulomatos
C. Ulcerul peptic defineşte ulcerul determinat de peptidele intestinale
D. Ulcerul se poate manifesta exclusiv prin complicaţii: durere, hemoragie
E. X Putem avea un defect al mucoasei gastrice fără ca acesta să se manifestă clinic
64. Ulcerul gastric
A. Are incidenţa maximă între 50-60 de ani
B. X Raportul femei-bărbaţi este 2/3
C. Este mai frecvent decât ulcerul duodenal
D. Fatalitatea este ceva mai mică decât a celui duodenal
E. X Consumul de unt a redus incidenţa
65. Ulcerul duodenal
A. X Are incidenţă maximă între 30-40 de ani
B. Helicobacter pylori nu este implicat în patogenie
C. Factorii ulcerogeni intervin în prima parte a zilei
D. Mortalitatea este de 2-3 ori mai mare ca în ulcerul peptic
E. X Raportul bărbaţi/femei a scăzut în timp
66. În ulcerul gastro-duodenal fumatul
A. X Scăderea fumatului în ultimii 20 de ani a redus incidenţa ulcerelor refractare
B. X Este considerat agentul etiologic
C. Inhibă sinteza leucotrienelor în stomac şi duoden
D. X Scade secreţia de mucus gastric
E. Scade secreţia de bicarbonat din pancreas, stomac şi vezica biliară
67. În ulcerul gastro-duodenal sunt adevărate, cu excepţia
A. X Mecanismele fiziopatologice sunt complet elucidate
B. Sunt exacerbaţi factorii de agresiune
C. Există factori ulcerogeni şi de apărare
D. X Sunt exacerbaţi factorii de apărare
E. X Tonusul parasimpatic prin nervul vag este un factor de agresiune
68. În ulcerul duodenal
A. La puţini pacienţi există hiperproducţie de HCl
B. X HCl este mai mult timp în contact cu epiteliul duodenal
C. Poate creşte masa de celule parietale duodenale
D. Poate creşte secreţia de HCl şi datorită epifizei
E. X Starea dissecretorie reprezintă secreţia continuă norturnă
69. Fiziopatologia ulcerului gastro-duodenal
A. Excesul de HCl apare mai ales la cei cu antecedente familiale de ulcer şi gastrita
B. Alimentele stimulează secreţia gastrică prin intermediul distensiei gastrice şi duodenale
C. X Vagotomia scade eliberarea de histamină din mucoasa gastrică
D. Un mic dejun cu brînzeturi va duce la creşterea calciului în celula parietală prin stimularea receptorilor muscarinici şi direct
E. X Dacă n-ar exista celule parietale n-ar exista secreţie de acid clorhidric
70. Despre factorii de apărare în ulcerul gastro-duodenal se poate spune
A. X Inhibiţia secreţiei gastrice este identică la pacienţii cu ulcer şi la normali
B. X Stratul de mucul este dispus extra şi intracelular
C. Mucusul nu previne retrodifuzia H+ dinspre epiteliu spre lumen
D. X Secreţia de bicarbonat este stimulată de prostaglandine
E. X În duodenul proximal se secretă bicarbotar, dar şi pepsină
71. Prostaglandinele în ulcerul gastro-duodenal
A. Fumatul, alcoolul şi cafeaua scad secreţia
B. X Au rol în secreţia de bicarbonat în bulbul duodenal
C. Au ca precursori acidul arahidonic şi linolenic
D. X Enprostil, derivatul de prostaglandină E2 scade secreţia de HCl
E. Sucralfatul, carbenoxolona şi nu bismutul coloidal cresc secreţia de prostaglandine
72. Alcoolul în ulcerul gastro-duodenal
A. X Irită mucoasa gastrică, dar ulterior aceasta se adaptează
B. Poate favoriza ulcerul prin inhibarea secreţiei de bicarbonat, mucus şi prostaglandine
C. Poate determina hepatită cronică şi astfel favorizează ulcerogeneza
D. X Trebuie redus consumul în perioadele dureroase ale ulcerului
E. X Creşte agresiunea clorhidropeptică
73. Se asociază cu ulcerul duodenal
A. Golirea gastrică tardivă
B. X Factor epidermal de creştere scăzut în salivă
C. Reflux duodeno-gastric
D. X Postprandial, prostaglandine scăzute în mucoasa duodenală
E. X Secreţie redusă de bicarbonat în mucoasa duodenului proximal
74. Se asociază cu ulcerul gastric, cu excepţia
A. X Golire gastrică precoce
B. Reflux duodeno-gastric
C. X Secreţie redusă de bicarbonat în mucoasa gastrică
D. X Postprandial, prostaglandinele reduse în mucoasa gastrică
E. X Factor epidermal de creştere redus în salivă
75. În ulcerul gastric şi duodenal avem
A. X Strat de mucus mai subţire
B. Evacuare gastrică precoce
C. X Refacere deficitară a mucoasei după diverse injurii
D. Pepsinogen 1 crescut
E. Factor epidermal de creştere scăzut în salivă
76. Pot fi implicate în apariţia ulcerului gastro-duodenal
A. X Peptidele cerebrale
B. Corticostreroizii în doze mici administraţi 2 săptămâni
C. Grăsimile animale
D. X Vinul de tară
E. X Fumatul
77. Sindromul dispeptic de tip ulceros
A. Este specific doar pentru ulcerul gastric, nu şi duodenal
B. Cancerul gastric poate evolua cu astfel de simptome doar dacă e ulcerat
C. X Ulcerul duodenal se poate manifesta prin durere calmată de alimentaţie
D. Durerea este caracterizată prin ritmicitate: perioade libere alternând cu perioade dureroase
E. X Durerile care apar la 60 de minute după masă sugerează ulcer gastric
78. Durerea în ulcerul gastro-duodenal
A. Poate lipsi numai în ulcerele mici
B. X Poate determina scădere ponderală la cei cu ulcer gastric
C. Apare fără legătură cu mesele
D. Dacă nu dispare după închiderea ulcerului atunci ulcerul este malign
E. X Nu apare de regulă în prima parte a zilei
79. Clinica ulcerului gastro-duodenal
A. Faciesul ulceros apare la puţini pacienţi, mai ales la bătrâni
B. X Pot apare greaţă şi vomă care ameliorează durerile
C. X Poate exista împăstare epigastrică la palpare
D. La palpare, durerea în ulcerul gastric este localizată mai ales la 2-3 cm sub xifoid, pe linia xifo-ombilicală
E. X Durerea cedează prompt la ingestia de alimente
80. Examenele radiologice în ulcerul gastric
A. X Semnul direct este nişa
B. Dacă evidenţiază ulcerul nu mai este necesar examenul endoscopic
C. X Ulcerul benign iese din conturul gastric
D. Ulcerul malign iese din conturul gastric
E. Printre semnele indirecte se numără pliurile convergente spre nişă
81. Examenul radiologie cu substanţă de contrast al ulcerului gastric
A. Evidenţiază cel mai frecvent localizarea pe marea curbură, porţiunea verticală
B. Pliurile converg spre nişa care nu iese din contur
C. Descrie uneori imaginea de lacună
D. X Leziunea este net delimitată
E. X Poate exista edem periulceros
82. Examenul radiologie cu substanţă de contrast al ulcerului duodenal
A. X Pot apare imagini fals pozitive de ulcer
B. Nu apare stenoză ca în ulcerul gastric
C. Leziunile se văd mai bine pentru că duodenul e mai mic
D. Sunt evidenţiate în peste 90% din cazuri
E. X Poate apare bulb în trifoi
83. Explorarea paraclinică în ulcerul gastro-duodenal poate include
A. X Radiologia
B. X Endoscopia
C. X Evidenţierea Helicobacter pylori
D. pH-metria esofagiană
E. CT cu substanţă de contrast în stomac
84. Diagnosticul diferenţial al ulcerului gastro-duodenal se face cu
A. X Dispepsia de tip ulceros
B. X Duodenita
C. X Esofagita de reflux
D. Colita pseudomembranoasă
E. Cancerul esofagian
85. Despre complicaţiile UGD sunt adevărate următoarele
A. X Hemoragia digestivă este cea mai frecventă complicaţie
B. Perforaţia / penetraţia ulceroasă este cea mai frecventa complicaţie
C. X Stenoza reprezintă una din complicaţiile obişnuite ale ud sau ug, incidenţa globală fiind < 5 %
D. Malignizarea este o complicaţie posibilă pentru ulcer gastric, de aceea este obligatorie endoscopia
E. X Ulcerele refractare sunt incluse în rândul complicaţiilor
86. Perforaţia ulceroasă este favorizată de următoarele asocieri
A. Este mai frecventă la tineri
B. X La pacienţi cu ciroză hepatică
C. La cei cu hipertiroidie
D. X Bolnavi cu insuficienţa renală
E. X Pulmonari cronici, BPOC
87. Perforează liber în cavitatea peritoneala
A. X Ulcerele duodenale anterioare
B. Majoritatea ulcerelor gastrice localizate pe marea curbură
C. X Peste 50 % din ulcerele gastrice localizate pe mica curbură
D. Ulcerele gastrice posterioare
E. Ulcerele duodenale posterioare
88. În stenozele digestive de etiologie ulceroasă
A. X Scăderea ponderală este constantă şi marcată
B. Simptomele de insuficienţă evacuatorie sunt relatate de pacienţi ca având o durata medie de 2 - 3 săptămâni
C. X Pacientul poate prezenta saţietate precoce
D. X Se poate asocia diaree
E. X Pacienţii pot prezintă constipaţie
89. Antiacidele care conţin aluminiu au următoarele caracteristici
A. Induc diaree
B. Fixează acizii biliari din stomac
C. Pot deveni toxice la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă
D. X Influenţează absorbţia unor medicamente antiaritmice
E. X Scad absorbţia intestinală pentru corticosteroizi
90. Următoarele afirmaţii despre antagoniştii H2 sunt adevărate
A. X Acţiunea antiandrogenică a cimetidinei se exprima numai după timp îndelungat/doze mari
B. X Cimetidina are ca reacţii adverse leuco / trombocitopenia
C. Ranitidina se administrează în doze zilnice de 40 mg
D. X Nizatidina este foarte eficientă în tratamentul ulcerului duodenal asociat cu esofagită
E. X Efectele secundare ale famotidinei sunt minime
91. Omeprazolul
A. Inhibă Na+/ K+- ATP - aza
B. Determină inhibarea secreţiei de gastrină
C. X Blocarea enzimei parietale gastrice este reversibilă
D. X Are efect antibacterian pe H. Pylori
E. Inhibă şi secreţia de pepsina
92. Sunt medicamente cu proprietăţi antiulceroase
A. X Unele antidepresive triciclice
B. Benzodiazepinele
C. X Beta-blocantele
D. Hidroclortiazida
E. Parasimpatomimeticele
93. Următoarele afirmaţii sunt false
A. Metronidazolul potentează acţiunea bismutului
B. X Rata vindecării ulcerului cu antibacteriene este semnificativ mai mică faţă de cei trataţi cu antisecretorii şi aprox. Similară cu cea de la antiacide
C. Metronidazolul are efect antibacterian pe h. Pylori
D. X Antiacidele pot constitui medicaţia de baza
E. Efectul antibacterian al antibioticelor creşte în asociere cu antisecretorii
94. Helicobacter pylori este în principiu rezistent la
A. X Ciprofloxacină
B. Eritromicină
C. Tetraciclină
D. X Rifampicină
E. X Tinidazol
95. Care sînt mecanismele patogenetice ale diareei cronice
A. Insuficienţa veno-mezenterică
B. X Mărirea presiunii osmotice intralumenale
C. X Tranzitul intestinal accelerat
D. X Hiperexudaţie intestinală
E. Scăderea presiunii osmotice intralumenale
96. Enumeraţi maladiile ce decurg cu diaree osmotică
A. X Pancreatită cronică cu insuficienţă exocrină
B. Boala Hirschsprung
C. Dizenteria
D. X Sindromul de intestin scurt
E. X Insuficienţa dizaharidică
97. Clinic sindromul de malabsorbţie se manifestă prin
A. X Scădere progresivă în pondere
B. X Edeme şi ascită
C. X Dureri în oase şi parestezii
D. X Sîngerarea mărită
E. Artrite
98. Sindromul de malabsorbţie poate fi condiţionat de
A. X Insuficienţa exocrină a pancreasului
B. X Deficitul acizilor biliari în rezultatul bolii colestatice a ficatului
C. X Ischemia cronică a intestinului subţire
D. Patologia funcţională a intestinului gros
E. Sindromul colonului iritabil
99. Tratamentul sindromului de malabsorbţie include
A. X Administrarea parenterală de vitamine
B. Indicarea preparatelor de antifermenţi
C. X Administrarea parenterală de preparate proteice
D. Administrarea prokineticelor
E. X Administrarea parenterală de microelemente
100. Paraclinic sindromul de malabsorbţie se manifestă prin simptomele
A. X Hipoalbuminemie
B. Creşterea ceruloplasminei
C. X Hipovitaminoză
D. X Steatoree
E. X Scăderea nivelului fierului seric
101. Clasificarea fiziopatologică a diareilor cronice înclude
A. X Diareea osmotică
B. X Diareea secretorie
C. X Diareea prin tulburări de motilitate
D. X Diareea prin leziuni inflamatorii ale mucoasei
E. Diareea hipoostomică
102. Diareea hemoragică poate fi cauzată de
A. X Şhigella
B. Helicobacter pylori
C. X Entamoeba histolitica
D. X Salmonella
E. X Eh. coli enteropatogenă
103. Metoda de bază a tratamentului enteropatiei glutenice este excluderea din alimentaţie a produselor
A. X Grîu
B. X Orz
C. X Secară
D. Orez
E. X Ovăz
104. Testele paraclinice folosite pentru precizarea patologiei intestinului subţire
A. X Examen radiologic
B. X Examen endoscopic
C. X Examinare coprologică
D. X Test de toleranţă la lactoză
E. Test cu secretina - pancreozimină
105. Tratamentul enterocolitei virale acute înclude
A. Preparate antivirale (interferone)
B. Preparate antibacteriene
C. Preparate antifungice
D. X Reechilibrare hidroelectrolitică
E. X Loperamida
106. Complicaţiile extraintestinale în boala Crohn sunt
A. Diabetul zaharat
B. X Pioderma gangrenosum
C. X Spondilita anchilozantă
D. X Eritemul nodos
E. X Artrita
107. În tratamentul patogenetic al bolii Crohn se utilizează
A. X Mesalazina
B. X Corticosteroizii
C. X Azatioprina
D. Papaverina
E. Famotidina
108. Macroscopic pentru colita ulceroasã nespecificã este caracteristic
A. Leziuni cu caracter segmentar
B. Aspect de „piatră de pavaj"
C. X Friabilitate mucosală
D. X Ulceraţii superficiale
E. Fistule
109. Examenul endoscopic în colita ulceroasă nespecifică constată
A. Relief în „piatră de pavaj"
B. X Ulceraţii polimorfe superficiale
C. Ulcere liniare profunde
D. X Friabilitatea mucoasei
E. X Ştergerea luciului, edem, hiperemie
110. Irigoscopia în stadiile avansate ale colitei ulceroase nespecifice denotă
A. X Scurtarea colonului
B. X Dehaustrarea colonului
C. X Spiculi marginali/pete baritate
D. Fistule
E. X Colonul cu aspect tubular
111. Complicaţiile colonice în colita ulceroasă nespecifică sunt
A. X Megacolonul toxic
B. X Hemoragia digestivă inferioară
C. Complicaţiile intestinale nu-s cunoscute
D. X Perforaţia
E. X Fistule viscero-viscerale
112. Formele clinice de constipaţie cronică sunt
A. Constipaţia osmotică
B. X Constipaţia idiopatică
C. Constipaţia secretorie
D. X Constipaţia prin tulburarea defecaţiei
E. X Boala Hirschprung
113. Constipaţia cronică poate fi în
A. X Hipotiroidism
B. X Diverticuloză intestinulă
C. Hipertiroidism
D. X Sindromul colonului iritabil
E. X Megacolon
114. Factorii de risc în dezvoltarea cancerului intestinului gros sunt
A. X Polipoza familiară multiplă
B. X Polipii adenomatoşi intestinali
C. Diverticulii intestinali
D. X Cancerele familiale nepolipoase
E. X Colita ulceroasă nespecifică
115. Sindromul colonului iritabil se caracterizează prin
A. X Dereglarea tranzitului conţinutului intestinal
B. Proces inflamator cronic în intestin
C. X Prezenţa durerilor şi disconfortului în abdomen
D. Proces distrofic în mucoasa intestinului
E. X Lipsa substratului organic de afectare
116. Medicul poate exclude sindromul colonului iritabil la prezenţa simptoamelor
A. Diaree cu mucus
B. Dureri în abdomen
C. X Hemoragie intestinală
D. X Temperatură subfebrilă
E. X Scăderea progresivă a masei corpului
117. Tratamentul sindromului colonului iritabil include
A. X Psihoterapia
B. Tratamentul de substituţie
C. X Gimnastica curativă
D. X Spasmoliticele miotrope
E. X Fizioterapia
118. La tratamentul medicamentos al sindromului colonului iritabil se indică
A. Mesalazină
B. X Mebeverină
C. X Beladonă
D. X Drotaverina
E. X Lactuloză
119. Bolnavilor cu sindromul colonului iritabil cu diaree se indică preparatele
A. X Smecta
B. X Loperamid (Imodium)
C. X Cărbune activat
D. X Carbonat de calciu
E. Levomicetină
120. Notaţi afecţiunile care evoluează mai frecvent cu diaree
A. X Dizenteria
B. Ulcerul duodenal
C. X Carcinoidul
D. X Ileita terminală
E. X Colita ulceroasă nespecifică
121. Notaţi afecţiunile care evoluează mai frecvent cu constipaţie
A. Hipertiroidismul
B. X Hipotiroidismul
C. Diabetul zaharat
D. X Anism
E. X Boala Hirschsprung
122. Cauzele diareei care nu răspunde la foame sunt
A. X Sindromul carcinoid
B. X Vipomul
C. Deficitul de dizaharidaze
D. X Carcinomul medular de tiroidă
E. Insuficienţa pancreatică exocrină
123. Care din preparatele de mai jos pot modifica culoarea scaunului, conferindu-i aspect pseudomelenic
A. X Preparatele cu conţinut de fier
B. Cefalosporinele din generaţia a III - a
C. X Preparatele de bismut
D. X Cărbunele medical
E. Preparatele cortizonice
124. Care din afecţiunile de mai jos prezintă risc crescut de malignizare
A. X Colita ulceroasă nespecifică
B. Iersinioza intestinală
C. Diverticuloza colonică
D. X Polipoza colonică
E. Sindromul colonului iritabil
125. Ce consecinţe clinico-biologice poate avea steatoreea
A. X Scăderea ponderală
B. X Hipovitaminoze
C. Apariţia edemelor
D. Instalarea ascitei
E. Icter
126. Forme clinice ale sindromului colonului iritabil sunt
A. X Cu predominarea constipaţiei
B. Cu predominarea disfuncţiei vegetative
C. X Cu predominarea diareei
D. X Cu predominarea balonărilor şi durerilor
E. Cu predominarea asteniei
127. Giardiaza clinic se poate manifestă prin
A. X Diaree cronică
B. Constipaţie cronică
C. X Dureri în abdomen, crampe abdominale
D. X Anorexie, greaţă
E. X Malabsorbţie secundară
128. Pentru stabilirea sindromului intestinului iritabil sînt
A. X Tenesme
B. X Senzaţia evacuării incomplete
C. X Defecaţie cu efort
D. X Emisie cu mucus
E. Dureri abdominale, mai frecvent postprandiale
129. Care sînt sinonimele bolii Crohn
A. X Ileită terminală
B. X Enterocolită granulomatoasă
C. X Colită regională
D. X Enterită regională
E. Boala ischemică a intestinului
130. Ce este caracteristic macroscopic pentru boala Crohn
A. X Ulceraţii intense şi profunde
B. X Fisuri transversale
C. X Mucoasă intactă
D. X Fisuri şi stenoze
E. Eroziuni punctiforme şi ulceraţii
131. Ce este caracteristic microscopic pentru boala Crohn
A. X Inflamaţie transmurală
B. X Edem limfatic
C. X Infiltraţie limfocitară
D. X Microabcese
E. Leziunile se limitează la mucoasa şi stratul superficial al submucoase
132. Care sînt simtomele locale intestinale în boala Crohn
A. X Dureri abdominale postprandiale
B. X Garguiment intestinal
C. X Diaree
D. X Meteorism
E. Scaun cu sânge, mucus, puroi
133. Care sînt simtomele generale extraintestinale în boala Crohn
A. X Anemie
B. X Febră
C. X Scăderea ponderală
D. X Artrite reactive, iridociclită
E. Sclerodermie
134. Prin ce se manifestă sindromul de malabsorbţie clinic
A. X Edeme şi ascită
B. X Dureri în oase
C. X Scădere în pondere
D. Artrite
E. X Sângerare mărită
135. Ce include tratamentul în sindromul de malabsorbţie
A. X Tratament paranteral cu microelemente
B. X Administrarea paranterală cu preparate proteice
C. Preparate cu antifermenţi
D. Administrarea prokineticelor
E. X Tratament paranteral cu vitamine
136. Testele de laborator caracteristice pentru sindromul de malabsorbţie
A. X Steatoree
B. X Hipoalbuminemie
C. Creşterea ceruloplasminei
D. X Hipoavitaminoză
E. X Nivelul ferului seric scade
137. Care este clasificarea fiziopatologică a diareilor cronice
A. X Diareea secretorie
B. X Diareea osmotică
C. X Diareea prin leziuni inflamatorii
D. Diareea hipoosmotică
E. X Diaree prin tulburări de motilitate
138. Ce este caracteristic macroscopic pentru colita ulceroasă nespecifică
A. X Ulceraţii superficiale
B. Fistule
C. X Sîngeraţie spontană şi la atingere
D. Leziuni cu caracter segmentar
E. X Pseudopolipi
139. Care sunt simptomele vegeto-neurologice în sindroamele colonului iritabil
A. X Migrenă
B. X Nod în gît
C. X Insomnie
D. X Dismenoree
E. Slăbiciuni musculare
140. Care sunt simptomele dereglărilor psihice în sindromul colonului iritabil
A. X Depresie
B. X Fobie
C. X Isterie
D. Insomnie
E. X Ipohondrie
141. Care sunt simptomele bolilor concomitente funcţionale ale tractului gastrointestinal în sindromul colonului iritabil
A. X Greutate în epigastru
B. X Greţuri
C. X Regurgitaţii
D. Dureri în formă de semicentura
E. X Dureri în rebordul costal drept
142. Ce este caracteristic la examenul coprologic pentru sindromul colonului iritabil
A. Prezenta leucocitelor în masele fecale
B. X Mucus în masele fecale
C. Steatorea
D. X Disbioza intestinală
E. Eritrocite în masele fecale
143. Enumeraţi stările clinice în cazul cărora se atestă mărirea bilirubinei neconjugate.
A. Cancer hepatocelular
B. X Talasemie
C. Hepatită alcoolică
D. Hepatită medicamentoasă
E. X Sindrom Gilbert
144. Enumeraţi stările clinice în cazul cărora se atestă mărirea fracţiei bilirubinei conjugate.
A. Sindromul Gilbert
B. X Cancerul papilei Fater
C. Talasemia
D. Anemia B12 - deficitară
E. X Cancer al capului pancreasului
145. Enumeraţi stările în care este dereglată conjugarea bilirubinei cu acid glucuronic.
A. X Icterul fiziologic al nou-născuţilor
B. Cure de foame îndelungată
C. X Sindromul Gilbert
D. Sindromul de colestază
E. X Sindromul Crigler-Najjar
146. Care din testele serologice enumerate sunt caracteristice pentru hepatita cronică virală B
A. X AntiHBcor IgM
B. X Anti HBcor
C. Anti HCV
D. Anti HDV
E. X Ag HBe
147. Care din maladiile de mai jos nu induc tulburări excretorii ale bilirubinei
A. Hepatitele (acute, cronice) şi cirozele
B. Colestaza medicamentoasă
C. Icterul recurent din cadrul sarcinii
D. X Hemangiomul hepatic
E. X Calcinate hepatice
148. Hepatomegalia este caracteristică pentru
A. X Tromboza venelor hepatice
B. X Boala Wilson
C. Boala Crohn
D. X Hemocromatoză
E. X Steatoza hepatică
149. Din punct de vedere etiologic clasificarea hepatitelor cronice include
A. X Hepatita autoimună
B. X Hepatita virală B
C. X Hepatita medicamentoasă
D. X Boala Wilson
E. Boala Caroli
150. Care sunt cauzele insuficienţei hepatice fulminante
A. X Hepatitele virale acute
B. X Hepatitele medicamentoase
C. X Intoxicaţiile acute
D. Hemocromatoză
E. Boala Wilson
151. Pruritul într-o afecţiune hepatică poate orienta către
A. Steatoză hepatică
B. X Chist hidatic hepatic
C. X Ciroză primară biliară
D. X Colangită sclerozantă primitivă
E. Hemangiom
152. În prezenţa unei suferinţe hepatice apariţia febrei poate avea semnificaţia
A. Hemangiomului hepatic
B. X Hepatitei alcoolice acute
C. X Instalării angiocolitei
D. X Prezenţei abcesului hepatic
E. Sindromului Pickwick
153. Care din manifestările enumerate pot fi sugestive pentru o hepatopatie cronică
A. X Eritem palmar
B. X Steluţe vasculare
C. X Ginecomastie
D. Eritem nodos
E. Erupţii urticariene
154. Creşterea evidentă a consistenţei hepatice la palpare este caracteristică pentru
A. X Metastaze hepatice
B. Hepatită acută
C. Hemangiom hepatic
D. Steatoză hepatică
E. X Ciroza hepatică
155. Care din probele biologice de mai jos sunt caracteristice pentru un sindrom de colestază
A. X Fosfataza alcalină
B. X Bilirubina conjugată
C. ASAT (aspartataminotransferaza)
D. X Gamaglutamiltranspeptidaza (GTP)
E. ALAT (alaninaminotransferaza)
156. Care din investigaţiile biochimice de mai jos caracterizează sindromul hepatopriv
A. Hipersideremia
B. X Hipoalbuminemia
C. X Scăderea protrombinei
D. Creşterea ceruloplasminei
E. Scăderea lipazei
157. Ce semnificaţie poate avea creşterea fosfatazei alcaline în prezenţa icterului
A. Sindrom Rotor
B. Sindrom Budd-Chiari
C. X Cancer de cap de pancreas
D. X Litiază biliară
E. Sindrom Gilbert
158. Ce semne întâlniţi mai frecvent în icterul prehepatic
A. Urina decolorată
B. Fecale decolorate
C. X Fecale intens colorate
D. Leziuni de grataj determinate de prurit
E. X Splenomegalie
159. Ce semne caracterizează icterul prin obstrucţie
A. Hiperbilirubinemie pe seama componenţei indirecte
B. X Hiperbilirubinemie pe seama componenţei directe
C. Stercobilină prezentă în cantităţi mari în materii fecale
D. X Prezenţa bilirubinei în cantităţi mari în urină
E. Hipolipidemie
160. Ce afecţiuni pot evolua cu ascită
A. Hepatita cronică
B. X Sindromul nefrotic pronunţat
C. X Pericardita constrictivă
D. Sindromul Cushing
E. X Carcinomatoza
161. Steatoza hepatică alcoolică este definită ca
A. X Formă benignă
B. X Formă reversibilă
C. X Acumulare de lipide în ficat
D. Formă malignă, ireversibilă
E. Prezenţa depozitelor de Cu
162. Pentru afectarea etilică a ficatului sunt caracteristice
A. X Epizoade repetate de „hepatită acută"
B. X Manifestări ale hipoavitaminozei
C. X Etilismul în anamneză
D. Autoanticorpi către membrana hepatocitelor
E. Icter pronunţat îndelungat
163. Macroscopic ficatul gras este
A. Micşorat în volum
B. X Mărit în volum
C. De culoare roşietică
D. X De culoare galbenă
E. De culoare brună
164. Care din analizele de laborator redate mai jos sunt sugestive pentru o hepatopatie etanolică
A. Scăderea gama-globulinelor
B. X Creşterea importantă a IgA
C. Creşterea ureei
D. X Creşterea indexului AST/ALT
E. Creşterea acidului uric
165. Hemocromatoza se caracterizează prin următoarele manifestări clinice
A. X Hepatomegalie
B. X Pigmentare brună sau cenuşie
C. X Diabet zaharat
D. Icter colestatic
E. Sindrom extrapiramidal
166. Hepatita de etiologie HDV este posibilă în caz de
A. X Coinfecţia HBV+HDV
B. X Superinfecţia HDV/HBV
C. Coinfecţia HDV+HCV
D. Superinfecţia HDV/HCV
E. Monoinfecţia HDV
167. Care sunt indicaţiile tratamentului antiviral în hepatitele cronice virale
A. X Existenţa replicării virale cronice prin prezenţa în hepatocite al Ag HBc nuclear şi ADN HBV
B. X Existenţa replicării virale cronice prin prezenţa în ser a Ag HBe, ADN VHB şi anti Hbcor IgM
C. X Histologia de hepatită activă cu date de replicare virală
D. Nivelul anormal al ALAT, independent de faza infecţiei virale
E. Nivelul normal al ALAT, independent de faza infecţiei virale
168. Care sunt contraindicaţiile tratamentului cu alfa-interferon în bolile hepatice virale
A. X Maladiile autoimune
B. X Ciroza hepatică virală decompensată
C. X Afecţiunile cronice decompensate non-hepatice
D. X Leucopenie pronunţată
E. Ciroza hepatică de etiologie virală compensată
169. Ce efecte secundare puteţi obţine după administrarea corectă a interferonului
A. X Deprimarea măduvei hematoformatoare
B. X Alopecie
C. Endocardită fibrinoasă
D. Infiltrate pulmonare tranzitorii
E. X Labilitate emoţională, depresie
170. Care sînt simptoamele caracteristice hepatitei autoimune
A. X Artralgii
B. X Disproteinemie
C. Ascită
D. X Temperatură subfebrilă
E. Hipertensiune arterială
171. Pentru hepatita cronică autoimună sunt caracteristici următorii autoanticorpi
A. X Anticorpii antinucleari
B. X Anticorpii antimicrosomali hepatici şi renali
C. X Anticorpii către musculatura netedă
D. Anticorpii antistreptolizina O
E. X Anticorpii antiproteină ficat specifică
172. Tratamentul hepatitei autoimune include următoarele grupe principale de preparate
A. Imunostimulatori
B. X Glucocorticosteroizi
C. Interferoni
D. X Citostatice
E. β-blocante
173. Care din elementele de mai jos caracterizează hepatita cronică autoimună
A. X Din punct de vedere anatomo - patologic presupune necroză, inflamaţie şi fibroză
B. Apare mai frecvent la bărbaţi tineri
C. X Mecanismul leziunilor constă în depunerea de complexe imune
D. Etiologia este predominant medicamentoasă
E. X Este caracteristica evoluţia severă
174. Enumeraţi indicii de laborator caracteristici hepatitei autoimune cu activitate maximală.
A. X VSH evident mărit
B. X Hipertransaminazemie
C. X Hipergamaglobulinemie
D. Mărirea evidentă a bilirubinei neconjugate
E. Trombocitoza
175. Care sînt preparatele cu acţiune benefică în cadrul inflamaţiei mezenhimale în hepatitele autoimune
A. Silimarina
B. Vitaminele B6, B12
C. Fosfolipide esenţiale
D. X Azatioprina
E. X Prednizolona
176. Ce elemente clinice puteţi întâlni în hepatita cronică autoimună
A. Endocardită
B. X Pericardită
C. X Sindrom articular
D. X Sindrom anemic
E. Astm bronşic
177. Modificările biochimice caracteristice hepatitei cronice autoimune sunt
A. Hiperalbuminemia
B. Hipoglobulinemia
C. X Hipergamaglobulinemia semnificativă (peste 20 g/l)
D. IgA - crescută
E. X IgG - crescută accentuat (peste 20 g/l)
178. Pentru ciroza hepatică sunt caracteristice următoarele semne cutanate
A. Eritem facial
B. X Eritem palmar
C. Acrocianoză
D. X Steluţe vasculare
E. Eritem nodular
179. Reducerea funcţiei de sinteză în caz de ciroză hepatică se manifestă prin
A. X Hipoalbuminemie
B. Hipergamaglobulinemie
C. X Scăderea indicelui protrombinei
D. Creşterea nivelului lactatdehidrogenazei
E. Creşterea fosfatazei alcaline
180. Care sînt semnele morfologice caracteristice cirozei hepatice.
A. Distrofia hepatocitară
B. Dilatarea ducturilor portale
C. X Noduli de regenerare hepatocitară
D. X Septuri conjunctive aparente, care înconjoară nodulii de regenerare
E. Necroze în puncte
181. Care sînt factorii pricipitanţi ai encefalopatiei hepatice
A. X Hemoragii digestive
B. X Tratamentul intens cu diuretice
C. Administrarea de dizaharide non absorbabile
D. X Administrarea benzodiazepinicelor
E. Dieta hipoproteică
182. Cauzele peritonitei bacteriene la cirotici sunt
A. X Paracenteza
B. X Focarul de infecţie în diverse organe
C. X Intervenţiile chirurgicale
D. X Permeaţia din intestin
E. Hemoragia digestivă
183. Elementele difinitorii pentru hipersplenism sunt
A. Acromegalie
B. X Leucopenie
C. X Anemie normocitară, normoblastică
D. X Trombocitopenie
E. Leucocitoză
184. Cele mai frecvente manifestări ale hipertensiunii portale sunt
A. X Splenomegalie
B. X Dilatarea varicelor esofagiene
C. X "Сapul de meduză"
D. Hipertensiunea arterială
E. Trombocitoză
185. Care este atitudinea terapeutică în encefalopatia hepatică
A. X Administrarea de lactuloză
B. Administrarea sedativelor
C. Perfuzii cu Dextran
D. Dieta bogată în proteine
E. X Administrarea Ornitinei
186. Tabloul clinic al colangiocarcinomului este caracterizat de următoarele simptoame
A. X Pierdere în pondere
B. X Icter
C. X Hepatomegalie
D. Hemoragie gastrică
E. X Anorexie
187. Hepatita cronică
A. X Poate fi considerată un sindrom
B. Cea autoimună semnifică persistenţa markerilor autoimuni peste 6 luni
C. Este o inflamaţie a ficatului care poate persista peste 6 luni
D. În unele cazuri se poate complica cu ciroză biliară primitivă
E. X Are o prevalenţă ridicată
188. Despre etiologia hepatitelor cronice se poate spune
A. Cea virusală D este dată de virusul hepatitic D
B. Cea criptogenetică are o cauză genetică necunoscută
C. X În boala Wilson cauza este o anomalie a metabolismului cuprului
D. X Cauze necunoscute au ciroza biliară primitivă, colangita sclerozantă primitivă şi cea autoimună
E. Deficitul de a-2 antitripsină se datorează unei anomalii ereditare a enzimei
189. Bilirubina
A. X Dozarea este obligatorie în inflamaţia ficatului de peste 6 luni
B. X Nu este diagnostică pentru hepatita cronică
C. Creşte în toate tipurile de hepatite cronice
D. În hepatita autoimună cu evoluţie cronică creşte aproape constant
E. Creşte în obstacole extrahepatice în circulaţia portă
190. În diagnosticul de hepatită cronică sunt necesare, cu excepţia
A. X Teste imunologice dacă se suspectează hepatită autoimună sau alcoolică
B. X Teste hematologice ce pot evidenţia anemii hemolitice cu pancitopenie
C. Proteinograma pentru diagnosticul hepatitelor autoimune, deşi y globulinele sunt crescute aproape în toate hepatitele cronice
D. X Teste virusologice numai dacă se suspectează etiologia virală
E. X PCR care poate înlocui în unele situaţii puncţia biopsie hepatică în hepatita cronică virală C
191. Examenul histologic în hepatitele cronice
A. X Este indispensabil pentru diagnosticul de hepatită cronică
B. Gradingul evaluează necroza, inflamaţia şi fibroza
C. X Hepatocitele în sticlă mată sunt caracteristice infecţiei VHB
D. Steatoza sugerează ciroza biliară primitivă
E. Modificările degenerative ale hepatocitelor includ balonizarea, încărcarea grasă şi rozetarea
192. Despre diagnosticul diferenţial al hepatitelor cronice se poate afirma, cu excepţia
A. X Scăderea timpului de protrombină sugerează insuficienţă hepatică, deci ciroză
B. Ciroza biliară primitivă şi colangita sclerozantă primitivă au ambele leziuni de duete biliare şi colestază
C. X Consumul de izoniazidă şi remisiunea bolii după întreruperea medicamentului sugerează etiologia tuberculoasă a hepatitei
D. X Colangiografia endoscopică retrogradă confirmă ciroza biliară primitivă
E. Litiaza trebuie avută în vedere în diagnosticul diferenţial al cirozei biliare primitive
193. Efecte adverse comune ale interferonului şi ribavirinei sunt următoarele cu excepţia
A. X Anemie hemolitică
B. Prurit
C. X Dureri abdominale
D. X Artralgii
E. Agravarea unei boli cardiovasculare preexistente
194. În tratamentul cu IFN al hepatitelor cronice virale
A. Depresia severă este o contraindicaţie relativă
B. X Diabetul zaharat cu glicemii mari este o contraindicaţie relativă
C. X Arn vhc se determină iniţial şi apoi la 6 luni de la debutul şi sfârşitul tratamentului
D. X Tsh se determină cu o frecvenţă de 3 ori mai mică ca neutrofilele în cursul tratamentului
E. Transplantul hepatic nu este o contraindicaţie absolută, doar relativă
195. În tratamentul hepatitelor cronice virale se mai utilizează
A. X Adefovir
B. X Entecavir
C. Ribavirina pentru VHC sau VHB plus VHD
D. X Lamivudina pentru VHB
E. X Tenofovir
196. Markerii de replicare sunt
A. AgHBs
B. Ac anti HBc
C. X AgHBe
D. X ADNVHB
E. Ac anti HBe
197. Scopurile tratamentului hepatitei cronice în cazul etiologiei virale VHB sau VHC sunt
A. X Pentru VHB dispariţia HBsAg circulant
B. X Pentru VHC dispariţia VHC din mononuclearele periferice
C. Pentru VHB terapia de supresie vizează scăderea progresiei bolii
D. Pentru VHC clearance-ul Ac anti HBC
E. X Pentru ambele prevenirea carcinomului hepatocelular
198. Răspunsul parţial nesusţinut la tratamentul antiviral în hepatita cronică cu virus mutant VHB include
A. ADN VHB negativ pentru mai puţin de 6 luni de la începutul tratamentului
B. Persistă AgHBe, iar AgHBs dispare
C. Ac anti HBc de tip IgM nu mai apar niicodată
D. X ALT normal
E. X Scăderea scorului necroinflamator cu 2 puncte sau mai mult
199. Hepatita cronică virală D
A. X Poate fi urmarea coinfectiei B plus D sau a suprainfectiei D la un infectat VHB
B. X Suprainfecţia se poate manifesta ca o agravare a infecţiei VHB
C. Suprainfecţia duce la creşterea importantă a testelor de hepatocitoliză şi de colestază
D. X În general nivelul transaminazelor este crescut
E. Este necesară diagnosticarea infecţiei VHD la toate cazurile de agravări ale cursului infecţiei VHB
200. Despre hepatita cronică C se poate spune, cu excepţia
A. Procentul de infectaţi diagnosticaţi cu hepatite acute este egal cu procentul de infectaţi care nu vor face hepatită cronică şi comparabil cu procentul de infectaţi ce vor face ciroză i
B. X Are manifestări extrahepatice similare cu VHB: glomerulonefrita membranoproliferativă şi hipertiroidism
C. X 85% din pacienţi cu hepatită cronică VHC sunt asimptomatici
D. Neuropatia, durerea articulară sau fatigabilitatea pot apărea
E. Crioglobulinemia de tip 2 sau 3 sunt întâlnite frecvent
201. Tratamentul cu IFN şi ribaverină în hepatita cronică C
A. X Nu se indică dacă se asociază insuficienţa cardiacă clasa III NYHA
B. Dacă pacientul acre genotip 1 şi 1500000 de copii pe mililitru atunci durata este de 12 luni
C. X La un pacient de 1.80 metri înălţime şi obez se indică ribaverina în doză de 1200 mg/zi
D. X În Moldova se administrează timp de 12 luni
E. X Răspunsul virusologic susţinut este de 2 ori mai mare, chiar de 3 ori mai mare în cazul genotipului 2 şi 3 faţă de monoterapia cu IFN
202. Hepatitele autoimune, în majoritatea cazurilor
A. Sunt cronice
B. X Prezintă splenomegalie
C. X Apare la femei tinere
D. X Este simptomatică
E. X Au titru semnificativ de autoanticorpi
203. Există suprapuneri ale hepatitelor autoimune cu
A. X Ciroza biliară primitivă
B. X Colangita sclerozantă primitivă
C. Colangita autoimună
D. X Hepatită virală
E. Hepatită cronică criptogenetică
204. Diagnosticul de certitudine în hepatita autoimună include
A. X Gamaglobulinele sunt crescute dublu faţă de valorile normale
B. X Fosfataza alcalină /AST este peste 1.5
C. Fosfataza alcalină/ AST este sub 1.5
D. SMA sau LKM1 sunt peste 1/80
E. Acneea, hirsutismul sau rashul
205. Sunt anticorpi organ specifici şi au caracterele enunţate
A. X ASGP-R, prezenţi la ¾ din pacienţii cu hepatită autoimună
B. SLA şi pANCA
C. X LC1, rar prezenţi şi îăn ciroza biliară primitivă
D. Antigenul citosolic hepatic (LP)
E. SMA
206. Tratamentul hepatitelor autoimune
A. X Include prednison în monoterapie sau asociat azatioprinei
B. La bolnavii cu ciroză inactivă se indică o perioadă de inducţie cu prednison
C. Prezenţa hirsutismului contraindică începerea tratamentului cu prednison
D. Transaminazele ca marker al activităţii hepatitei sunt mai specifice decât gamaglobulinele serice pentru hepatita autoimună
E. X O anumită doză de prednison se menţine cel puţin 1 săptămână
207. Tratamentul hepatitelor autoimune se opreşte dacă
A. X Se obţine remisiunea
B. X Tratamentul este ineficace
C. X După 3 ani de tratament se obţine ameliorare
D. Apare glaucom
E. Creşte ALT
208. Efectele tratamentului hepatitelor autoimune poate include
A. Diabet insipid
B. X Normalizare sau creştere transaminaze
C. X Inflamaţie minimă hepatică
D. Remisiune clinică şi biologică la 3-6 ani de tratament la 80% din pacienţi
E. Rezoluţie histologică cu 36 de luni mai târziu decât cea clinică sau biologică
209. Alternativele terapeutice în tratamentul autoimune includ
A. Monoterapie cu azatioprină la cei cu anemie şi leucotrombopenie
B. Metotrexatul
C. Acidul ursodezoxicolic la cei cu colestază
D. X Tacrolimus
E. X Ciclosporina A
210. Pentru formele overlap în hepatitele autoimune se indică, cu excepţia
A. Prednison la cei cu ciroză biliară primitivă
B. X Prednison la cei cu colangită sclerozantă primitivă
C. X Acid ursodezoxicolic plus prednison în colangita sclerozantă primitivă
D. Acid ursodezoxicolic plus prednison în colangita autoimună
E. Acid ursodezoxicolic plus prednison în colangita sclerozantă primitivă
211. Care din următoarele semne clinice întâlnite în ciroza hepatică se pot datora hipertensiunii portale
A. X Ascita
B. Icterul
C. X Splenomegalia
D. X Dezvoltarea circulaţiei colaterale în "cap de meduză"
E. Steluţele vasculare
212. Hipertensiunea portală poate determina apariţia
A. X Hemoragiilor digestive superioare din varicele gastroesofagiene
B. X Hemoroizilor
C. X Ascitei
D. Icterului
E. Apraxiei
213. Hipertensiunea portală se dezvoltă în rezultatul
A. X Creşterii volumului fluxului venos portal
B. Scăderii rezistenţei în circulaţia porto-hepatică
C. X Creşterii rezistenţei în circulaţia porto-hepatică
D. Creşterii debitului cardiac
E. Hipersplenismului
214. La pacienţii cu care patologii se poate dezvolta steatoza hepatică nonalcoolică
A. X Diabet zaharat
B. X Obezitate
C. Deficienţa α1-antitripsinei
D. X Sindrom metabolic
E. Hepatita alcoolică
215. Enumeraţi markerii de laborator al sindromului de colestază
A. X Fosfataza alcalină
B. Alaninaminotransferaza
C. X -glutamil-transpeptidaza
D. X Colesterolul
E. Proteina totală
216. Numiţi care din următoarele sunt manifestări clinice ale sindromului colestatic
A. X Prezenţa pruritului
B. X Leziuni de grataj
C. Edemele gambiene
D. X Icterul
E. X Prezenţa xantoamelor, xantelasmelor
217. Enumeraţi factorii declanşatori ai insuficienţei hepatice la pacienţii cu ciroză hepatică
A. X Hemoragia din varicele esofagiene
B. X Consumul de alcool
C. Tratamentul diuretic adecvat
D. X Peritonita bacteriană spontană
E. X Administrarea preparatelor hepatotoxice
218. Enumeraţi factorii ce pot provoca insuficienţa hepatică
A. X Administrarea preparatelor hepatotoxice
B. Consumul proteinelor de origine vegetală
C. X Tratament diuretic neadecvat
D. X Administrarea drogurilor
E. X Paracenteză cu evacuarea lichidului ascitic în cantităţi mari, fără transfuzii compensatoare
219. Care afecţiuni pot evolua cu ascită
A. X Cirozele hepatice
B. X Procese canceromatoase
C. X Insuficienţa cardiacă
D. Sindromul Cushing
E. X Tuberculoza
220. Enumeraţi care sunt indicaţiile pentru paracenteza diagnostică
A. X Ascita la debut
B. Abdomen acut
C. X Suspecţia de peritonită bacteriană spontană
D. X Ascita refractară
E. X Suspecţie de malignizare, tuberculoză şi alte patologii rare (boli hematologice, granulomatoza, ş.a.)
221. Enumeraţi complicaţiile posibile ale paracentezei terapeutice
A. X Hemoragii
B. Icter
C. X Hemoperitoneum acut
D. X Perforaţia intestinală
E. Trombocitoză
222. Care din următoarele afirmaţii caracterizează infecţia VHB
A. X Virusul VHB se depistează în cea mai mare concentraţie în sânge şi în concentraţie mai mică în spermă, salivă
B. Virusul VHB se depistează în cea mai mică concentraţie în sânge şi în concentraţie mai mare în salivă
C. X Virusul VHB se păstrează în mediul ambiant mai mult de 7 zile inclusiv şi pe obiectele neînsufleţite fără prezenţa semnelor de sânge vizibile
D. Virusul VHB nu este rezistent în mediul ambiant
E. Virusul VHB se păstrează în mediul ambiant nu mai mult de 1 zi
223. Hepatita cronică activă se caracterizează prin
A. X Existenţa unui infiltrat inflamator limfo- şi plasmocitar periportal, inter- şi intralobular
B. X Prezenţa piecemeal necrosis
C. Prezenţa unui infiltrat inflamator, cu celule mononucleare în spaţiile porte
D. Respectarea plăcii limitante
E. Necroză focală
224. Hepatita cronică lobulară se caracterizează prin
A. Prezenţa unui infiltrat inflamator, cu celule mononucleare în spaţiile porte
B. X Inflamaţie intralobulară
C. X Necroză focală
D. Existenţa unui infiltrat inflamator limfo- şi plasmocitar periportal, inter- şi intralobular
E. Prezenţa piecemeal necrosis
225. Enumeraţi căile de transmitere ale infecţiei cu virus hepatitic B
A. X Calea percutană şi parenterală
B. X Sexuală
C. Respiratorie
D. X Perinatală - transimterea verticală
E. X Habituală - transmiterea orizontală
226. Enumeraţi markerii serologici ai infecţiei cu virus hepatitic B
A. X HBs Ag
B. X Anti HBc total
C. Anti VHC
D. X HBe Ag
E. X Anti HBe
227. Enumeraţi markerii serologici ai infecţiei cu virus hepatitic C
A. X Anti VHC
B. Anti HBs
C. HBe Ag
D. X Anti VHC Ig M
E. Anti HBe
228. Enumeraţi markerii serologici ai infecţiei cu virus hepatitic D
A. Anti VHC
B. X Anti VHD
C. Anti VHC Ig M
D. X Anti VHD Ig M
E. X ARN VHD
229. Care sunt criteriile de vindecare după hepatita B
A. HBsAg se determină
B. X HBsAg ¬ nu se determină
C. X HBV ADN nedetectabil sau nivelul minimal
D. X Nivelul ALT normal
E. Nivelul ALT poate fi uşor crescut
230. Enumeraţi categoriile de persoane cu factori de risc al infecţiei cu virus hepatitic B
A. X Pirsing corporal şi posibil tatuaj
B. Membrii familiei care nu au contact sexual sau habitual cu pacientul HBV pozitiv
C. X Tratamentul stomatologic
D. X Lucrători medicali care au contact cu sânge
E. X Membrii familiei care au contact sexual sau habitual cu pacientul HBV pozitiv
231. Enumeraţi persoanele cu factori de risc al infecţiei cu virus hepatitic B
A. X Pacienţii HIV pozitivi şi personal care lucrează cu pacienţii HIV pozitivi
B. X Personal şi persoane din instituţiile penitenciare
C. Persoanele care nu au contact cu sânge
D. X Personele care frecvent călătoresc în ţările cu prevalenţa de HBV înaltă
E. X Tratamentul stomatologic
232. Contraindicaţii pentru vaccinare contra infecţiei cu virus hepatitic B
A. Tratament stomatologic
B. X Reacţia de anaflaxie la prima doză de vaccinare
C. Sistem imun competent
D. X Reacţia anafilactică la drojdii
E. Vaccinare contra infecţiei HBV cu 5 ani în urmă
233. Care din următoarele afirmaţii caracterizează răspunsul neadcevat la vaccinare contra infecţiei cu virus hepatitic B
A. X Rata joasă de răspuns la vaccinare poate fi asociată cu obezitatea, fumatul, imunosupresia, vîrsta înaintată
B. Rata joasă de răspuns la vaccinare nu poate fi asociată cu obezitatea, fumatul, imunosupresia, vîrsta înaintată
C. X Aproximativ 25-50% de persoane, care iniţial nu răspund la vaccinare, vor răspunde la o doză adiţională de vaccin, iar 50-70% vor răspunde la a 2-a seria de 3 doze
D. Vaccinarea cu o singură doză trebuie repetată la fiecare 2-3 ani
E. X Vaccinarea cu o singură doză trebuie repetată la fiecare 5-10 ani
234. Care din următoarele afirmaţii caracterizează infecţia cu virus hepatitic D (VHD)
A. X VHD este un ARN-virus defectiv, pentru expresia şi patogenitatea căruia este necesară funcţia ajutătoare a VHB
B. X Virusul VHD nu se poate replica singur şi este total dependent de prezenţa virusului B pentru a-şi asigura multiplicarea
C. VHD este un ADN-virus
D. X Tropismul hepatic al virusului este condiţionat de învelişul HBs Ag
E. X Replicarea acestui virus are loc numai în hepatocite
235. Enumeraţi investigaţiile serologice pentru aprecierea infecţiei cu virus hepatitic C
A. X Anticorpi anti HCV
B. X ARN VHC calitativ
C. Anti- LKM
D. X ARN VHC cantitaiv
E. Anti- SLA
236. Selectaţi semnele clinice prezente în ciroza hepatică
A. X Ascită
B. X Splenomegalie
C. X Dilatarea varicoasă a venelor stomacului
D. X Dilatarea venelor superficiale ale abdomenului tip „cap de meduză"
E. Hiperalbuminemia
237. Ciroza hepatică se caracterizează prin
A. X Ascită
B. X Steluţe vasculare
C. X Dilatarea venelor esofagiene
D. Pielonefrită cronică
E. X Activitate crescută a AST
238. Selectaţi complicaţiile posibile în ciroza hepatică
A. X Insuficienţă hepatică
B. X Hemoragie din varicele esofagiene
C. Tulburări de conductibilitate atrio-ventriculară
D. X Encefalopatie
E. X Sindrom hemoragic
239. Pentru ciroza biliară primitivă sunt caracteristice următoarele
A. X Prurit cutanat
B. X Icter
C. X Xantelasme
D. X Activitate crescută a fosfatazei alcaline
E. Prezenţa de calculi renali
240. Hemocromatoza hepatică este însoţită de
A. X Hiperpigmentarea tegumentelor
B. X Hiperglicemie
C. X Conţinut crescut de fier în ficat
D. X Conţinut crescut de fier în ser
E. Conţinut redus de fier în ficat
241. Pacientul cu ciroză hepatică necesită
A. X Excluderea consumului de alcool
B. X Excluderea preparatelor medicamentoase hepatotoxice
C. X Evidenţă la dispensar
D. X Evidenţa periodică a indicilor biochimici hepatici
E. Terapia cu androgeni
242. Tratamentul ascitei în ciroza hepatică include următoarele
A. X Dieta fără sare
B. X Veroşpiron
C. X Furosemid
D. Coleretice
E. X Paracinteză
243. Selectaţi consecinţele ce pot apărea după tratamentul diuretic agresiv al cirozei hepatice
A. Hiperalbuminemie
B. X Encefalopatie hepatică
C. X Tromboză în sistemul portal
D. X Hipotonie pronunţată
E. Hiperkaliemie
244. Selectaţi semnele caracteristice hipersplenismului
A. Leucocitoză
B. Eritrocitoză
C. X Trombocitopenie
D. X Leucopenie
E. Euzinofilie
245. Pentru ciroza hepatică este caracteristic
A. X Icterul
B. X Hipertensiunea portală
C. X Insuficienţa hepatică
D. Hipertensiunea arterială
E. X Encefalopatia hepatică
246. Selectaţi simptomele prezente în ciroza hepatică
A. X Icter
B. X Insuficienţă hepatică funcţională
C. X Micşorarea ficatului în dimensiuni
D. X Dezorganizarea arhitectonicii hepatice
E. Arhitectonica hepatică nemodificată
247. Pentru ciroza biliară primară este caracteristic
A. X Icter persistent
B. X Prurit cutanat
C. X Activitatea ALT majorată
D. Degete în formă de „beţe de tobă"
E. X Osteoporoza
248. Cancerul căror organe poate decurge cu metastaze în ficat
A. Cerebral
B. X Stomac
C. X Colon
D. X Glanda mamară
E. X Plămâni
249. Selectaţi simptomele caracteristice hipertensiunii portale
A. X Vascularizaţie colaterală
B. X Splenomegalie
C. X Hemoragie din varicele esofagiene
D. X Ascită
E. Icter
250. Selectaţi indicii ce caracterizează sindromul citolitic în patologia hepatică
A. X AST
B. X ALT
C. X LDH
D. Fosfataza alcalină
E. X Glucoza
251. Parametrii sindromului colestatic sunt următorii
A. ALT
B. Proba cu timol
C. Lactatdehidrogenaza
D. X Gama-glutamiltranspeptidaza
E. X Fosfataza alcalină
252. Selectaţi indicii ce caracterizează sindromul de inflamaţie mezenchimală în patologia hepatică
A. X Proba cu timol
B. Proba cu antipirină
C. X Globulinele serice
D. Proba cu brom-sulfaleină
E. Conţinutul de colesterol
253. Hepato- şi splenomegalia pot fi prezente în
A. X Boala Wilson
B. Infarct miocardic
C. Anemie ferodeficitară
D. Hiperbilirubinemie funcţională
E. X Ciroză hepatică
254. Hepatia autoimună se caracterizează prin
A. X Poliserozită
B. X Hiperbilirubinemie
C. X Conţinut crescut de gama-globuline
D. Efect pozitiv de la tratamentul cu preparate antihipertensive
E. X Efect pozitiv de la tratamentul cu prednisolon
255. Selectaţi semnele caracteristice sindromului colestatic
A. X Hiperbilirubinemie directă
B. X Fosfataza alcalină crescută
C. X Nivel crescut de colesterol
D. Ureea serică majorată
E. X Nivel crescut al acizilor biliari în sânge
256. Pentru hepatita cronică cu activitate moderată este caracteristic
A. X Icter
B. X Hepatomegalie
C. X VSE crescută
D. X Activitatea majorată a AST şi ALT
E. Ureea serică majorată
257. Icterul mecanic (prin obstrucţie) se caracterizează prin
A. X Debut acut
B. Splenomegalie
C. X Bradicardie
D. X Scaun acolic
E. X Hiperbilirubinemie
258. Care indici biochimici caracterizează sindromul citolitic în patologia hepatică
A. Fosfataza alcalină
B. X ALT
C. X Monofosfataldolaza
D. Colesterolul
E. Albuminele
259. Selectaţi parametrii biochimici care caracterizează sindromul colestatic
A. X Fosfotaza alcalină
B. Transaminazele
C. Lactatdehidrogenaza
D. X 5-nucleotidaza
E. X Acizii biliari în ser
260. Care dintre indicii prezentaţi caracterizează sindromul hepatopriv
A. X Albumina serică scăzută
B. Gama-glutamiltranspeptidaza
C. Activitatea ALT crescută
D. X Hipoprotrombinemia
E. X Factorii de coagulare a sângelui scăzuţi
261. Pentru care afecţiuni este caracteristic sindromul citolitic
A. X Hepatită alcoolică acută
B. Sindrom Gilbert
C. X Hepatita medicamentoasă
D. X Hepatită virală cronică
E. Hemocromatoză
262. Selectaţi semnele caracteristice pentru boala alcoolică a ficatului
A. Dezvoltarea precoce a icterului
B. X Polineuropatie periferică
C. X Gama-GTP crescută
D. Prezenţa de anticorpi antimitocondriali
E. X Pigmentarea tegumentelor
263. Selectaţi simptomele caracteristice pentru ciroza hepatică
A. Hipertensiune arterială
B. X Splenomegalie
C. X Teleangiectazii
D. X Ginecomastie
E. X Ascită
264. Care afecţiuni sunt însoţite de hepatomegalie semnificativă
A. X Adenocarcinom hepatic
B. X Insuficienţă cardiacă de stază
C. Hiperbilirubinemia Gilbert
D. X Ciroză hepatică macronodulară
E. X Hemocromatoză
265. Pentru ciroza hepatică este caracteristic
A. X Steluţe vasculare
B. X Ginecomastie
C. X Hepatosplenomegalie
D. X Febră
E. Hipertensiune arterială
266. Care sunt cauzele comei hepatice
A. X Hemoragia din varicele esofagiene
B. X Administrarea de diuretice tiazidice
C. X Administrarea de durată a barbituricelor
D. X Exces de proteine
E. Administrarea preparatelor hepatoprotectoare
267. Selectaţi afirmaţiile corecte pentru steatoza hepatică alcoolică
A. X Procesul hepatic este reversibil în caz de abstinenţă totală de la alcool
B. Este indicat tratamentul coleretic
C. X Este prezentă hepatomegalia
D. X Nu înrăutăţeşte toleranţa subiectivă la alcool
E. X Nu este însoţită de activitate crescută a transaminazelor
268. Care sunt cauzele dezvoltării pancreatitei cronice
A. X Alcoolismul
B. Diabetul zaharat
C. Reumatismul
D. X Disfuncţii ale sfincterului Oddi
E. Tireoidita autoimună
269. Care sunt factorii declanşatori în patogenia pancreatitei cronice
A. Activarea enzimelor proteolitice în duoden
B. X Afectarea ducturilor endoteliali ai pancreasului
C. X Refluxul colangio-pancreatic
D. X Activarea enzimelor proteolitice în ducturile pancreatice
E. Refluxul duodeno-gastral
270. Enumeraţi semnele clinice caracteristice pancreatitei cronice
A. X Dureri postprandiale
B. X Steatoree
C. Simptomul Kernig pozitiv
D. Splenomegalia
E. Limfadenopatia
271. Care sunt semnele pancreatitei cronice în faza de acutizare
A. X Hiperamilazurie
B. X Durere epigastrică cu iradiere în centură
C. Simptomul Curvuazie pozitiv
D. X Hiperlipazemie
E. Proteinuria
272. Enumeraţi grupurile de preparate, necesare pentru tratamentul pancreatitei cronice în acutizare.
A. Glucocorticosteroizi
B. X Antisecretoare
C. X Antispastice
D. Fosfolipide esenţiale
E. X Analgetice
273. În tratamentul pancreatitei cronice cu durere persistentă se include
A. X Dieta cu evitarea prânzurilor abundente bogate în grăsimi şi proteine
B. X Înlăturarea aportului de alcool
C. X Terapia cu somatostatină
D. Terapia cu imunostimulatoare
E. X Terapia cu enzime pancreatice
274. Numiţi metodele informative în diagnosticul pancreatitei cronice.
A. X Examenul coprologic
B. X Ecografia abdominală
C. X Tomografia computerizată
D. X Colangiopancreatografia retrogradă endoscopică
E. Colecistocolangiografia perorală
275. Către complicaţiile posibile ale pancreatitei cronice se referă
A. X Icterul mecanic
B. X Diabetul zaharat
C. X Deficitul de vitamine liposolubile
D. Sindromul Mallori-Veiss
E. Sindromul Zollinger-Ellison
276. Care afirmaţii despre evoluţia pancreatitei cronice sunt corecte
A. X Evoluţia îndelungată poate conduce spre malabsorbţie
B. Scăderea secreţiei de enzime proteolitice predomină asupra scăderii secreţiei de lipază
C. X Durerea se accentuează postalimentar
D. X Evoluţia bolii poate avea caracter cronic-recidivant
E. X Diabetul zaharat poate fi o complicaţie a pancreatitei cronice
277. În tratamentul sindromului algic în pancreatita cronică sunt eficiente următoarele medicamente
A. X Somatostatina
B. X Analgezicele nonopioide
C. Nicotinamida
D. X Enzimele pancreatice, forma tabletată
E. Riboxina
278. Care afirmaţii despre mecanismele durerii în pancreatita cronică sunt recunoscute în prezent
A. Creşterea concentraţiei de glucagonă
B. X Inflamaţia perineurală şi fibroza nervilor intrapancreatici
C. Hiperinsulinemie
D. X Obstrucţia ductală cu mărirea presiunii intraductale
E. X Afectarea de vecinătate a peritoneului şi /sau duodenului
279. Care dintre explorările numite sunt utile pentru diagnosticarea puseului acut al pancreatitei cronice în stadiile precoce
A. X Amilaza serică
B. Testul Şhilling
C. X Lipaza serică
D. Testul cu D-xiloză
E. Aspartataminotransferaza serică
280. Care semne sunt caracteristice pentru durerile pancreatice
A. Durere colicativă în etajul abdominal superior
B. Durere în hipocondrul stâng cu iradiere în fosa iliacă stângă
C. Cedează la administrarea i.v. de fenobarbital
D. X Se accentuează postprandial
E. X Dureri în epigastru cu iradiere în centură
281. Selectaţi factorii etiologici ai pancreatitelor cronice
A. X Etilismul
B. X Patologia căilor biliare
C. X Factori nutriţionali
D. X Hipercalciemia
E. Hipolipidemia
282. Complicaţiile pancreatitei cronice sunt
A. X Formarea pseudochisturilor pancreatice
B. X Cancer pancreatic
C. X Diabetul zaharat
D. Insuficienţa hepatică
E. Tromboza v. porta
283. În ce constă sindromul de malabsorbţie în pancreatită cronică
A. X Scaune anormale: polifecalie, consistenţă păstoasă, grăsos
B. X Pierdere ponderală
C. X Creatoree
D. Disfagie
E. X Steatoree
284. Sindromul algic în pancreatita cronică se poate manifesta prin
A. X Durerea se instalează sau se intensifică la ingerarea alimentelor
B. Durerea poate fi calmată de ingerarea de alimente
C. X Durerea poate lipsi dimineaţa, apărînd după prînz, se accentuează spre seară
D. X Durere epigastrală cu iradiere în centură
E. X Durerea în decubit dorsal se agravează
285. Scaunul pancreatic tipic se caracterizează prin
A. X Polifecalie
B. Conţine mucus îi sânge
C. X Consistenţă păstoasă
D. X Neformat - sub formă de terci
E. X Culoare galbenă-surie, aspect grăsos
286. Inspecţia pacienţilor cu pancreatită cronică poate releva
A. Ginecomastie la bărbaţi
B. X Pigmentare surie în proiecţia pancreasului (simptomul J. Bartelheimer).
C. X Hiperpigmentare pe partea stîngă laterală a abdomenului (simptomul lui Culen).
D. X Hiperpigmentare în jurul ombilicului (simptomul Terner).
E. Eritem palmar
287. Pancreatita cronică certă se stabileşte în prezenţa unuia sau a mai multor dintre criteriile indicate
A. X Calcificări ale pancreasului.
B. X Leziuni moderate sau marcante (severe) ale ductului pancreatic (conform clasificării Cambridge).
C. X Insuficienţă pancreatică exocrină marcantă sau persistentă exprimată prin steatoree
D. X Modificări histologice specifice
E. Modificări ductale minime (conform clasificării Cambridge)
288. Pancreatita cronică probabilă se stabileşte în prezenţa unuia sau mai multor criterii indicate
A. X Modificări ductale moderate (conform clasificării Cambridge).
B. Calcificări ale pancreasului.
C. X Pseudochisturi recurente sau persistente.
D. X Teste funcţionale pancreatice exocrine pozitive
E. X Insuficienţă endocrină (testul toleranţei la glucoză - modificat).
289. În tabloul clinic al pancreatitei cronice putem include sindroamele clinice
A. Hemoragipar
B. X Dolor abdominal
C. X Endocrin
D. X Al insuficienţei exocrine a pancreasului
E. X Dispeptic
290. Care dintre complicaţiile numite ale pancreatitei cronice apar precoce
A. X Perioade de icter tranzitor, apărut dupa criza de durere
B. X Formarea chisturilor şi pseudochisturilor pancreatice
C. Stenoză duodenală şi ocluzie duodenală cronică
D. Eliminare de grăsimi în cantităţi mari prin fecale
E. Infecţii locale, anemie
291. Pancreasul endocrin este format din următoarele tipuri de celule
A. X (alfa)
B. X (beta)
C. X (delta)
D. X PP
E. Acinoase
292. Celulele (insulociţii bazofili) ale pancreasului endocrin secretă
A. X Insulină
B. X Amilină
C. Glucagonă
D. Somatostatină
E. Polipeptide pancreatice
293. Selectaţi enzimele proteolotice
A. X Tripsina
B. X Chimotripsina
C. X Elastaza
D. Lipaza
E. α-Amilaza
294. Selectaţi enzimele pancreatice care se secretă în forma activă
A. X Ribonucleazele
B. Elastaza
C. Tripsina
D. X Lipaza
E. X α-Amilaza
295. Mărirea activităţii amilazei serice poate indica
A. X Puseu acut de pancreatită cronică
B. X Pancreatita acută
C. Hepatită acută
D. Hepatită cronică
E. Ciroză hepatică
296. Testele de explorare funcţională indirectă a pancreasului includ
A. X Enzimele pancreatice în serul sanguin a jeun
B. X Enzimele pancreatice în serul sanguin după teste de stimulare a funcţiei exocrine a pancreasului
C. X Enzimele pancreatice în urină şi fecale
D. X Studierea acţiunii secreţiei pancreatice la procesele de digestie
E. Activitatea enzimelor pancreatice în conţinutul duodenal în dinamica testului secretin-pancreoziminic
297. Care dintre simptomele numite pot fi întâlnite la un pacient cu pancreatită cronică cu insuficienţa funcţiei exocrine îi endocrine (diabet zaharat) a pancreasului
A. X Steatoree
B. X Creatoree
C. X Amiloree
D. X Stări hipoglicemice frecvente pe fonul insulinoterapiei
E. Chetoacidoză
298. Ce complicaţii pot apare în colangita sclerozantă primitivă
A. X Malabsorbţie
B. Bronşite acute repetate
C. X Colangiocarcinom
D. Adenocarcinom
E. Pericardită cronică
299. Angiocolita (colangita) este o inflamaţie acută sau cronică a
A. Veziculei biliare
B. X Căilor biliare intrahepatice
C. X Căilor biliare extrahepatice
D. Căilor biliare şi veziculei biliare
E. Ducturilor pancreatice
300. Factorii etiopatogenetici ai colangitei sunt
A. Diabetul zaharat
B. Ulcerul cronic
C. Ischemia acută a peretelui veziculei biliare
D. X Contaminarea cu germeni bacterieni a căilor biliare
E. X Obstrucţia completă sau parţială al căilor biliare
301. În caz de colică biliară se administrează
A. Colekinetice
B. X Antispastice
C. Antiacide
D. X Analgezice
E. Coleretice
302. Care din factorii numiţi participă în formarea calculilor biliari
A. X Staza biliară
B. X Infecţia cronică a căilor biliare
C. Prezenţa ulcerului duodenal
D. X Schimbările litogenice ale bilei
E. Prezenţa ulcerului stomacal
303. Numiţi investigaţiile care sunt informative pentru diagnosticarea colecistitei cronice
A. X Colecistografia orală
B. X Ecografia abdominală
C. X Tubajul duodenal şi bilicultura
D. Duodenoscopia
E. Gastroscopia
304. Care din suferinţele numite sunt incluse în sindromul postcolecistectomic
A. X Disfuncţia sfincterului Oddi
B. Abcesele hepatice
C. X Bontul cistic lung
D. X Litiaza reziduală postoperatorie
E. Icterul parenchimatos
305. Semnele clinice posibile în colangită sunt
A. X Dureri în hipocondrul drept
B. X Icter
C. X Febră şi frisoane
D. X Hepatomegalie
E. Dureri în regiunea paraombilicală
306. În formarea calculilor de colesterol sunt implicate următoarele mecanisme
A. X Creşterea concentraţiei de colesterol în bilă
B. X Reducerea transformării colesterolului intrahepatocitar în acizi biliari primari
C. X Scăderea secreţiei biliare de acizi biliari şi fosfolipide
D. Creşterea cantităţii de bilirubină neconjugată în bilă
E. Hiperfermentemie pancreatică
307. Tratamentul colecistitei cronice include
A. X Drenante biliare (preparate coleretice)
B. H2 - blocatori
C. X Tratamentul antimicrobian
D. X Preparate antispastice
E. Antiinflamatorii nonsteroidiene
308. Manifestările clinice posibile în sindromul postcolecistectomic includ
A. X Dureri de tip biliar
B. X Intoleranţa faţă de alimentele colecistochinetice
C. X Frison şi febră
D. X Icterul episodic sau continuu
E. Diabetul zaharat
309. Ce semne sonografice consideraţi relevante pentru diagnosticul de colecistită acută
A. Hiperreflectivitatea parenchimului hepatic
B. X Îngroşarea peretelui veziculei biliare cu peste 4 mm
C. X Colecţie fluidă pericolecistică
D. Lipsa de vizualizare a veziculei biliare
E. Toate semnele de mai sus în faze diferite de evoluţie a bolii
310. Care sunt factorii predispozanţi pentru litiaza biliară
A. X Obezitatea
B. X Hipercolesterolemia
C. Administrarea de hormoni androgeni
D. Tratamentul cronic cu glucocorticoizi
E. Dietele bogate în proteine
311. Care sunt caracteristicile colicii biliare tipice
A. Iradieri în spate pe sub rebordul costal stâng
B. X Iradieri spre vârful scapulei
C. X Debut brusc al durerilor
D. Localizare paraombilicală
E. X Localizare în hipocondrul drept sau în epigastru
312. Care sunt complicaţiile litiazei veziculare
A. X Neoplasmul vezicular
B. X Pancreatita acută
C. X Hidrops vezicular
D. Colesteroloza veziculară
E. X Colecistita acută
313. Tratamentul medicamentos al durerilor colicative biliare presupune
A. Acidul chenodeoxicolic
B. Cefalosporine din generaţia a III-a
C. X Antispastice
D. X Analgetice
E. X Anticolinergice
314. Enumeraţi preparatele cu efect de dizolvare a calculilor biliari
A. X Acid ursodeoxicolic
B. Himecromon
C. Pancreatin
D. Antibacteriene
E. X Acid chenodeoxicolic
315. Disfuncţia sfincterului Oddi de tip biliar veridic (I) se caracterizează prin
A. X Durere biliară tipică cu durata mai mare de 20-30 min
B. X Coledoc dilatat > 12 mm
C. X Reţinerea contrastului în coledoc (la CPGER) > 45 min.
D. X Elevarea AST şi/sau FA de 2 ori şi mai mult în timpul accesului
E. Micşorarea albuminei serice
316. Disfuncţia sfincterului Oddi de tip biliar posibil (II) se caracterizează prin
A. X Durere biliară tipică cu durata mai mare de 20-30 min
B. X Durerea tipică asociată cu unul sau două dintre criteriile: coledoc dilatat > 12 mm, reţinerea contrastului în coledoc > 45 min. şi elevarea AST şi/sau FA de 2 ori şi mai mult în timpul accesului
C. Modificări structurale ale sfincterului Oddi
D. Modificări structurale ale ampulei Vater
E. X Dereglări funcţionale ale sfincterului Oddi
317. Care dintre preparatele numite micşorează spasmul sfincterului Oddi
A. Acidul ursozdeoxicolic
B. X Mebeverina hidroclorid
C. X Hymecromone
D. Silimarina
E. X Drotaverina
318. Cercetările de laborator de screening pentru diagnosticul disduncţiei sfincterului Oddi includ
A. Ureea
B. X AST, ALT
C. X Fosfataza alcalină
D. X Lipaza şi amilaza serică
E. Glicemia
319. Colangita sclerozantă primară se caracterizează prin
A. X Inflamare şi fibroză în căile biliare întrahepatice şi extrahepatice
B. X Tendinţă către progresare ce conduce la dezvoltarea cirozei biliare secundare
C. Inflamare şi fibroză doar în căile biliare întrahepatice
D. Scleroză sistemică
E. Asocierea diabetului zaharat
320. Criteriile caracteristice pentru colangita sclerozantă primară
A. X Preponderent se observă la bărbaţii de vîrstă tînără şi medie
B. Preponderent se observă la femeile de vîrstă tînără şi medie
C. X Dureri repetate în hipocondrul drept, simptomul Ortner pozitiv, subfebrilitate
D. X Icter slab pronunţat îndelungat, practic permanent
E. X Prurit cutanat
321. Pentru diagnosticul colangitei sclerozante primare sunt sugestive
A. X Creşterea FA şi a GGTP în combinare cu majorarea semnificativă a ALT
B. X Creşterea gama-globulinelor, din contul IgM
C. X Majorarea CIC
D. X Stricturi multiple în căile biliare întra- şi extrahepatice conform datelor colangiografiei retrograde.
E. Prezenţă în hepatocite a corpusculilor Mallory
322. Complicaţiile colangitei sclerozante primare includ
A. X Ciroza biliară secundară
B. X Colangiocarcinom
C. Insuficienţă vitaminelor hidrosolubile
D. X Steatoree
E. X Malabsorbţia vitaminelor: A, D, E, K
323. Complicaţiile acute ale litiazei veziculare sunt
A. X Colecistita acută
B. X Pancreatita acută
C. Hepatita acută
D. X Litiaza coledocului (CBP), angiocolita (colangita) acută
E. X Ileus biliar (dupa perforatia veziculei biliare si realizarea unei fistule bilio-digestive inalte spontane)
324. Factorii de risc pentru formarea calculilor biliari
A. X Foamea
B. X Obezitatea
C. Genul masculin
D. X Graviditatea
E. X Caracterul alimentaţiei, folosirea unor medicamente
325. Hipertonia veziculei biliare se manifestă prin
A. Pirozis
B. X Colici biliare frecvente, dar de intensitate mai redusă, decât colicele biliare litiazice
C. X Gust amar
D. X Greţuri, vome biloase
E. Constipaţie
326. Sondajul polifracţionat duodenal în hipotonia vezicii biliare va determina următoarele modificări
A. X Majorarea cantităţii bilei în porţia B (mai mult de 60 ml)
B. Reducerea timpului fluxului bilei în porţia B
C. X Sporirea timpului fluxului bilei vezicale
D. X Reducerea duratei etapei sfincterului Oddi „închis „ < 3 min (hipotonia sfincterului)
E. Volumului normal al vezicii biliare
327. Simptomele clasice caracteristice pentru acutizarea colangitei cronice sunt
A. X Dureri în hipocondrul drept
B. X Febră
C. X Icter
D. Siptomul Ortner pozitiv
E. Sitofobie
328. Care dintre afirmaţiile enumerate sunt adevărate pentru colangita primară sclerozantă
A. X ≈ 30% bolnavi suferă concomitent de Colita ulceroasă sau boala Crohn
B. X Diagnosticul se confirmă prin colangiopancreatografie endoscopică retrogradă
C. X Boala se întâlneşte preponderent la bărbaţi
D. Tratamentul constă în stabilirea anastamoze chirurgicale între căile biliare îi intestin
E. X Pentru suspectarea bolii este importantă elevarea fosfatazei alcaline în ser
329. Caracteristica clinică a sindromului algic în colica biliară include
A. X Localizarea: în pătratul superior abdominal, din dreapta - epigastru şi hipocondru drept
B. X Durerea iradiază în/sub omoplatul drept, în umărul drept
C. Durerea se ameliorează după consumul alimentelor
D. X Accesul poate fi provocat de consumul alimentelor copioase
E. X Durerea este de mare intensitate
330. Colangita cronică septico-lentă poate evolua cu
A. X Dureri surde permanente în hipocondru drept
B. X Leucocitoză
C. Hiperglicemie
D. X Frisoane
E. X Marcheri biochimici ai colestazei