![logo]()
➢ Dacă TA nu este măsurabilă - iniţierea resuscitării - etapele A,B,C
➢ Identificarea și tratarea cauzelor şocului prin măsuri specific
➢ Infuzia rapidă de substanțe coloidale sau cristaloide pentru creșterea TA(excepție șocul cardiogen)
➢ Extinderea analizelor de laborator ➢ Monitorizare: ECG, TA, linie arterial, cateter venos central, sondă urinară ➢ Măsuri specifice suplimentare: ✓ tratament etiologic ✓ repleţie volemică funcţie de TA, debit urinar, PVC ✓ evitarea umplerii volemice excesive în şocul cardiogen ✓ hipotensiune persistentă - suport ionotrop pozitiv ✓ în caz de dubiu asupra etiologiei şocului, acesta va fi tratat ca hypovolemic, fiind cauza cea mai frecventă și reversibilă a) Hidratare cu monitorizarea tensiunii arteriale și a diurezei Obiectivele hidratării: refacerea volumului circulator; protecție împotriva hipoperfuziei coronariene, cerebrale și renale; înlocuirea pierderilor hidrice totale și intracelulare. în primele 30-60 minute se va administra un litru, urmat de încă un litru în următoarea oră. La cei cu hipotensiune, sau cu deshidratare severă se vor administra 3 litri. Ulterior ritmul de hidratare va fi de 150-500ml/oră. Se utilizează inițial soluții izotone, respectiv ser fiziologic (soluție salină 0,9%) sau la nevoie soluții hipotone (soluție salină 0,45%), în funcție de natremie și statusul cardiac. La valori glicemice sub 300 mg/dl se începe administrarea și de soluții de glucoză 5% sau 10% tamponate cu insulină cu acțiune scurtă. b) Monitorizarea glicemică frecventă Monitorizarea glicemiei se face la fiecare oră, până la atingerea valorilor optime, după care poate fi continuată la 2-4 ore. c) Corectarea dezechilibrului electrolitic Capitalul total al K+ este întotdeauna foarte scăzut. Aprecierea potasemiei prin dozări repetate este extrem de importantă pentru conducerea tratamentului, iar hipopotasemia trebuie corectată prompt, din cauza riscului mare al aritmiilor ventriculare. Administrarea KCl 7,45% se face pe vena periferica sau abord venos central. Soluția de KCl se folosește întotdeauna ca adaos în soluții perfuzabile - Nu se administrează la cei cu insuficiență renală acută sau cronică - Se foloseşte soluția KCl - 7,45%, care se administrează numai solvită în soluția perfuzabilă(SF,SG 5%) 1g KCl =13,5 mmol K (lmmol KC1 =lml sol. KC1 7,45%) - Dacă K+ plasmatic ➢ > 5,5 mEq/I - nu se administrează KCl ➢ 3,5 - 5,5 mEq/1 -se administrează 20 mmol KCl/1 litru lichid perfuzat 20 ml KCl 7,45% =1,5g KCl ➢ < 3,5 mEq/1 -se administrează 40 mmol KCl/1 litru lichid perfuzat = 40 ml sol. KCl Indicații; ✓ pH<7,10 ✓ semne de hiperkaliemie pe EKG
Școala Postliceală Sanitară "Grigore Ghica-Vodă" Iași
Ghidul examenului de absolvire 2020 - calificarea profesională asistent medical generalist 58
✓ Se utilizează cu prudenţă în amestec cu SF, ser bicarbonatat, până se atinge valoarea de pH =7,10, aceasta înseamnă: ✓ maxim 100 ml sol. bicarbonat 8,4% ✓ maxim 600 ral sol. bicarbonat 1,4% ✓ Numeroase come CAD pot și trebuie a fi tratate fără administrarea de bicarbonat. ✓ Deficitul de bicarbonat = baze exces (RA normala -RA actuala)Grmala -RA actuala)*G*0,35 =mEq bicarbonat în practică se utilizează numai 1/3 din cantitatea calculată, cu prudenţă. o Riscurile administrării de bicarbonat ✓ agravarea hipokaliemiei - prin favorizarea pătrunderii K+ în celule ✓ acidoza paradoxală a SNC ✓ apare datorită permeabilităţii diferite pentru C02(rapidă) și HCO3" (lentă) la nivelul barierei hematoencefalice ✓ administrarea bicarbonatului creşte concentraţia C02 în LCR acidoză localizată la nivelul SNC creşte fluxul sanguin cerebral, edemul cerebral și creșterea presiunii intra craniene ✓ supravegherea și monitorizarea funcţiilor vitale 